SINERGIA TREIMICĂ ȘI DESĂVÂRȘIREA ÎN COMUNIUNEA GENURILOR “DUPĂ CHIP ȘI ASEMĂNARE”
Bunul Dumnezeu, ființează în trei moduri de existență, al Tatălui – Nenăscut -, al Fiului – Născut – si al Duhului Sfânt – Purces – după cum ne releva Sfântul Vasile cel Mare și Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin : “Căci cunoaştem un singur Dumnezeu; iar deosebirea o înţelegem numai în însuşirile paternităţii, fiimii şi purcederii, potrivit cauzei, cauzatului şi desăvârsirii ipostasei, adică modului de existenţă.”.
Modul de existență al Tatălui atestă prin nenaștere – cauzalitatea sau izvorul, sursa, funcționalitatea -, apoi modul de existență al Fiului atestă prin naștere atemporală – caracterul derivativ din modul Tatălui, adică funcționalitatea derivată, care prin întrupare în temporalitate a Fiului, lucrează nuanțând, distingând și inducând în creație varietate, calitate, înțelepciune, variabilitate, creștere în Cuvânt, iar modul de existență al Duhului Sfânt atesta prin purcedere din modul Tatălui caracterul integrator al lucrării Fiului în lucrarea modului Tatălui ca pecetluire a veșnicei desăvârșiri, adică integrează funcționalitatea derivată, care cuprinde și integrează continuu, care desăvârșește ceea ce a fost aprioric angajat pe Calea Mântuirii de Cuvânt ca lucrare a modului de existență al Fiului spre izvorul bunătăţii care este Tatăl .
Astfel că Ființa Divină, pentru creație, este un continuu și neîntrerupt izvor de devenire și desăvârșire, avănd drept centru funcționalitatea Tatălui, radiind ondulatoriu infinitul prin derivabilitatea Fiului și cuprinzând circulatoriu integrarea Fiului prin Duhul Sfsnt din nou in Tatăl într-o veșnică sinergie .
Vorbim despre o sinergie treimică a sincronizării solidar absolute a modurilor de existență divine în creație, iar nu despre o perihoreză care induce cugetul spre întrepătrunderea unor forme de individualitate cu iz politeist-triteristic consacrate prin inter-relaționarea volitivă a modurilor (persoanelor).
De aceea, nici articolele scrise pe subiect bazate pe “intrepătrunderea”, adică pe contopirea în furnalul perihoretic a modurilor de existență, nu pot distinge, nuanța sau atrage lucrarea duhovnicească pentru ca au un caracter confuz, rezumativ, neangajant hristologic după cum se observă și din cel de mai jos :
https://doxologia.ro/sotul-sotia-chip-al-sfintei-treimi-taina-casatoriei
Datorită faptului că modurile de existență ale Ființei Divine, există din atemporalitate, “dinainte de toți vecii”, dinaintea existenței creației, acestea ne sunt revelate prin descoperire harismatică în lumina Adevărului Scripturistic și în limitele puterii noastre de înțelegere, noi neavând capacitatea de a putea iniția o abordare ante-atemporală .
Cele trei moduri de existență ale Ființei Divine atestă, respectiv, funcționarea, derivarea și integrarea, toate trei aflându-se la originea funcționalității sinergice a Trinității, concepte recunoscute de noi ca fiind și de factura matematică pe care nivelul nostru de cogniție le poate recunoaște, asimila și valoriza duhovnicește .
Aceleași caracteristici “după chipul și asemănarea Sfintei Treimi” le regăsim și în aria creată a omenității ca definind cele două genuri, caracterul ondulatoriu al Fiului denotând profunzime și înălțime în rectiliniaritate – pentru genul masculin-, revelat în Taina Botezului de tripla cufundare prin care se primește ondulatoriu atât moartea cât și Învierea în Hristos, rectiniliarizate în azimutul Dreptei Credințe dobândite, iar caracterul circulatoriu integrator al Duhului Sfânt denotând cuprindere și asimilare sinergică a caracterului ondulatoriu masculin – pentru genul feminin -, asemenea hristelniței pântecelui celui curat al Fecioarei din care S-a născut Hristos, în comuna propășire duhovnicească în Tatăl .
Pentru cei derutați de un chip treimic circumscris celui omenesc, arătăm că expresia “după chipul si asemănarea noastră” semnifică asemănarea dintre chipul (felul lucrărilor) modurilor existenței dumnezeiești și chipul (felul) vieții duhovnicești a celor mântuibili în comuniunea și desăvârșirea genurilor.
Remarcabil este și faptul că inclusiv sub aspect procreativ, macro sau microscopic, sunt cuprinse și integrate de genul feminin, atât terminalul macroscopic cât și mesagerul genetic microscopic rectiliniu-ondulatoriu înglobat substanțialității circumscrise sferei germinativ feminine .
Deși, existențial, femeia este derivată din bărbat, factual, lucrarea bărbatului este validată, cuprinsă și integrată de femeie care pe de o parte îl naște trupește, iar pe de altă parte, duhovnicește, certifică buna orientare a lucrării lui spre veșnicie pe care o însoțește, conjugând-o cu energia proniatore necreată a Bunului Dumnezeu .
Deci iată că modurile (genurile) existenței omenești reproduc la nivelul creației, în perspectiva mântuirii, necesitatea sinergiei genurilor ființelor umane sub aspectul prevalenței de gen a virtuților, asemănător sinergiei modurilor de existență a Ființei Dumnezeiești, știut fiind faptul că virtuțile bărbătești sunt obiectivate asemenea unor unde sau săgeți de foc haric, iar virtuțile prevalent femeiești sunt asemenea unor cercuri sau globuri de foc haric integratoare spre veșnica odihnă în lucrarea Tatălui .
HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU !