Lună: ianuarie 2026

ZIUA FEMEII SĂRBĂTORITĂ DE BUNA VESTIRE – 25 MARTIE – ÎNLOCUIEȘTE STIGMATUL MASONIC BOLȘEVIC AL ZILEI DE 8 MARTIE

Cuvântul zămislitor al Maicii Domnului rostit în fața Sfântului Arhanghel Gavriil copleșește prin profunzime și anvergură orice altă faptă a feminității, fiind începătura mântuirii neamului omenesc .

Ca pecete a feminității și izvor al maternității din feciorie, harisma smereniei Maicii Domnului împlinită în Cuvântul rostit Sfântului Arhanghel Gavriil a îndreptat destinul omenirii către deschiderea Împărăției Cerurilor :

„30. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
33. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
…………….
38. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”

Maica Domnului a îmbrățişat Vestea cea Bună rostită de Sfântul Arhanghel Gavriil şi ca act de zămislire duhovnicească și trupească a Pruncului Iisus după cum glăsuiește şi troparul Sărbătorii Bunei Vestiri :

“Astăzi este începutul mântui­rii noastre şi arătarea Tainei ce­lei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dum­nezeu să-i strigăm : Bucură-te, cea Plină de har, Marie Domnul este cu tine !”

Apoi, Nașterea trupească a fost însoțită de nașterea duhovnicească prin care Maica Domnului și-a asumat calitatea de părinte duhovnicesc al lui Iisus care s-a întins până în momentul minunii de la nunta din Cana Galileii .

Identificăm în Sărbătoarea Bunei Vestiri dubla calitate de părinte trupesc cât și duhovnicesc al Maicii Domnului a cărei sfințenie pilduitoare s-a revărsat și asupra altor Sfinte Femei născătoare de Sfinți .

Asemenea Maicii Domnului care și-a asumat calitatea de părinte duhovnicesc al lui Iisus, regăsim pe cele trei Sfinte Maici (Antuza, Nona si Emilia) ale celor Trei Sfinți Ierarhi (Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul si Vasile cel Mare) care i-au zămislit atât trupește cât și duhovnicește pe cei Trei Sfințti Ierarhi, sau pe Sfânta Sofia care și-a zămislit trupește și duhovnicește cele trei fiice, Sfintele Elpis, Pistis și Agapis și exemplele pot continua .

Această bogăție harismatică, reflectată prin modelele lor de viață, dăruiește generațiilor următoare puterea de a fi moștenitoare ale Împărăției Cerurilor și impun asimilarea Sărbătorii Bunei Vestiri drept ziua femeii care urmează exemplul Sfintelor Femei încununate și dăruitoare de sfințenie .

Și Sfântul Prooroc David ne arata că Sărbătoarea Bunei Vestiri, dedicată propriei smeriri a Fiului lui Dumnezeu în creație prin zamislire în trupul Maicii Domnului, rodește apoi o smerire a Maicii Domnului în femeile evlavioase, prietenele ei, după cuvăntul psalmistului :
„16. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.
17. Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie.
18. Aduce-se-vor în palatul Împăratului.
19. În locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul;
21 .Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.”

Din aceasta perspectiva, ideea că duminica Sfintelor Femei Mironosițe ar prevala ca sărbătoare a femeii în fața Bunei Vestiri este neserioasă, întrucât Sfintele Femei Mironosițe nu au constituit ținta prigoanei iudeilor, ci ucenicii Mântuitorului . În plus, ucenicul Petru a venit, totuși, în grabă la Mormânt deși el constituia ținta centrală a iudeilor după cum rezultă și din împrejurarea celor trei lepădări ale sale .

În plus, această hiperbolizare eretico-ecumenistă a Duminicii Mironosițelor umbrește Ceata Sfintelor Femei Mucenițe care au arătat bărbăție, dragoste jertfelnică și Dreaptă Credință în lupta directă, corp la corp, cu opresorul antihristic .

Astfel că Sfintele Femei Mironosițe, zămislind și născând Sfinți, se înrâuresc și ele Sărbătorii Bunei Vestiri ca vrednice următoare a exemplului Maicii Domnului, desăvârșind ipostasul feminin prin diseminarea sfințeniei, iar nu ca exemplu în sine ocazionat de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor în care îndeplinesc rânduiala ungerii cu mir .

Pe de altă parte, Sărbătoarea Bunei Vestiri are și rolul de a înlocui stigmatul bolșevic al zilei de 8 martie instituit, de regimul bolșevic leninist la presiunile masoancei grad 33 – alexandra kollontai care a avut rolul de a dezghioca femeia din dragostea căminului către golăneala desfrânarii iresponsabile din afara casei, din fabrici și uzine, abrutizând-o și făcând-o unealta statului masonic bolșevic .

Stigmatul bolșevic al zilei 8 martie a extras femeia din sânul familiei, a limitat-o statistic la doi copii, a învățat-o să facă crima avortului, a transformat-o din stăpâna casei în sluga statului masonic, abrutizând-o și sălbăticind-o după cum s-a abrutizat în timp și chipul promotoarei devoratorului feminism, lepra bolșevică – kollontai !

kollontai în tinerețe

kollontai la maturitate -purtătoare a diagonalei grad 33 masonic

„Celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii pe data de 8 martie a fost instituită de VladimirIlici Lenin în 1917, la sugestia uneia dintre cele mai influente personaje din Partidul Bolşevic, Alexandra Kollontai.
Kollontai s-a remarcat cu mult timp înainte drept o membră implicată apartidului şi a reuşit să intre în graţiile lui Lenin, pe care l-a influenţat cu ideile sale legate de revoluţia sexuală a femeilor.
Alexandra Kollontai este autoarea unei teorii celebre, intitulate a „paharului de apă”, expusă într-o povestioară scrisă de ea cu titlul „Iubirile a trei generaţii”. Esenţa teoriei este că satisfacerea dorinţei sexuale trebuie să fie la fel de simplă precum a bea un pahar cu apă. Personajul principal al eseului, Zhenya, o tânără de 18 ani membră a Komsomolului (Uniunea Tineretului Comunist) şi reprezentantă a curentului „noua femeie”, răspândit printre tinerele comuniste, crede că sexul nu trebuie să aibă nicio legătură cu iubirea.
Zhenya trăieşte cu doi bărbaţi, rămâne însărcinată cu unul dintre ei, dar nu o interesează cu care. Potrivit unor cercetători, Alexandra Kollontai poate fi suspectată de nimfomanie. „Lenin încurajase revoluţia sexuală promovată de Aleksandra Kollontai, o mâncătoare de bărbaţi (aproape literalemente), scriitoare şi prima femeie-ambasador, care prona amorul liber şi sexul fără limită pentru adistruge bazele familiei, odioasă instituţie burgheză. Alexe aduce în discuţie un roman scris în stilul realismului socialist, care reflectă schimbările aduse de revoluţia sexuală promovată de Lenin şi Kollontai: „Orgiile prin fabrici s-au încheiat după moartea lui Lenin şi preluarea puterii de către pudicul ascet alcoolic şi fost seminarist Stalin, mai interesat de alcool şi torturi decât de femei.
Abia în acest context poate fi inţeles halucinantul roman al lui Gladkov Cimentul (1925), romanul perfect al realismului socialist, unde personajul Gleb Ciumalov vine de pe front şi descoperă că nevastă-sa, in loc să i se arunce in braţe, are idei de egalitate sexuală. Nu doar egalitate intre sexe, dar se sugerează că femeia vrea mult sex, cu oricine, acolo la fabrică, unde nimeni nu prea mai pofteşte să muncească”.
https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/alexandra-kollontai-mancatoarea-de-barbati-care-1605764.html
„Guvernul bolşevic, preluând puterea în Rusia în 1917, a condamnat familia ca instituţie burgheză şi a promis eliberarea femeilor de căsătorie, considerând-o piedica principală în calea emancipării femeilor. A. M. Kollontai a declarat în 1923 că guvernul sovietic „va lua povara maternităţii de pe umerii femeilor şi o va transmite statului”, iar „familia în sensul ei burghezva dispărea”.
A. M. Kollontai afirma că, fiind educaţi de societate, copiii vor fi mai bine pregătiţi pentru noul mod de viaţă: „Omul educat în instituţiile republicii muncitoreşti va fi mai bine pregătit de viaţa în comuna muncitorească decât omul care şi-a petrecut copilăria într-un mediu închis, dominat de obiceiurile familiale egoiste”.
Deşi exista un consens între liderii şi pedagogii comunişti că familia trebuie distrusă, în primul deceniu al puterii sovietice familiei nu i-a fost găsită o înlocuire pe măsură.
Ideea că familia este o instituţie învechită, care trebuie să fie distrusă şi înlocuită cu alte forme sociale, a avut mulţi adepţi printre membrii partidului comunist.
In anii ’20 ai secolului al XX-lea, concepţiile teoreticienilor şi ideologilor, în mare parte, erau interpretate direct, fără utilizarea termenilor marxişti.
În acest context, o răspândire largă a obţinut „teoria paharului cu apă” – viziune asupra dragostei, căsătoriei şi familiei care consta în negarea dragostei şi reducerea relaţiilor dintre bărbat şi femeie la necesităţile sexuale instinctive, care trebuiau să-şi găsească satisfacere fără „formalităţi”, la fel de simplu ca potolirea setei. Teoria este deseori atribuită Alexandrei Kollontai şi lui K. Ţetkin, care optau pentru emanciparea femeii. ” http://promemoria.md/files/7014/0381/0648/Revista_Promemoria_FINAL.pdf
Fenomenul androginizării și abrutizării femeii se desfășoară sub ochii noștri în duhul devoratorului feminism, fapt exprimat și de abrutizarea chipului masoancei kollontai la maturitate față de chipul acesteia din tinerețe .
De aceea, trebuie înlocuit stigmatul bolșevic al înrobirii femeii din ziua de 8 martie cu ziua de 25 martie al dezrobirii ei prin Sărbătoarea Bunei Vestiri care este izvorul Nativității și mântuirii neamului omenesc din smerenia Maicii Domnului !
Deci sărbătorirea zilei femeii de Sărbătoarea Bunei Vestiri ne aduce Rodul smereniei din curăția fecioriei spre văzduhul deslușit al Nativității și mântuirii noastre !

HRISTOS ÎN CUGETELE NOASTRE !

Împărăția Cerurilor străjuiește vrednicia celor ce se bucură de răsplata împreună-lucrării propriei râvne binecuvântate cu mila  dumnezeiască, vrednicie circumscrisă „Cerurilor”  create de pronia divină spre paza sufletelor pregătite întru desăvârșirea ce va să vină la parusie în Împărăția lui Dumnezeu dupa cum ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul în FILOCALIA Volumul II :

“90. … Căci împărăţia cerurilor este posesiunea cunoştinţei curate a lucrurilor după raţiunile lor din Dumnezeu, iar împărăţia lui Dumnezeu este împărtăşirea prin har de bunătăţile pe care le are Dumnezeu prin fire. Cea dintâi e la sfârşitul lumii create, iar cea de-a doua, deosebită de prima în idee, după sfârşitul lumii.”

Împărăția Cerurilor este poarta de trecere către Împărăția lui Dumnezeu unde voia lui Tatălui va consona covârșitor cu voia celui desăvârșit după judecata de apoi a neamurilor .

Astfel, Împărăția Cerurilor desăvârșește în mod distins și integrator, selectându-i si validându-i pe cei vednici dintru „Minunile lui Dumnezeu din zidiri” în timp ce Împărăția lui Dumnezeu îi covârșește („Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.”), oblăduindu-i apoi „Rațiunii celei Dumnezeiești” in „Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” . Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 4 şi Capitolul 1

https://cdn4.libris.ro/userdocspdf/926/Minunile%20lui%20Dumnezeu%20din%20zidiri%20-%20Cleopa%20Ilie.pdf

https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/ratiunea-suprema-izvorul-tuturor-ratiunilor-88101.html

Sfântul Maxim Mărturisitorul :

91. Cuvântul: «S-a apropiat împărăţia cerurilor» nu însemnează, pe cât socotesc, o scurtare a timpului. «Căci nu vine în chip văzut, nici nu vor spune: iat-o aici, sau iat-o acolo». Ci ea este afecţiunea lăuntrică a celor vrednici faţă de ea. Căci «împărăţia lui Dumnezeu, zice, înlăuntrul vostru este».

92. Împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl este în potenţă în toţi cei ce cred; iar în lucrare, în cei ce au lepădat din dispoziţia lor toată viaţa după fire a sufletului şi a trupului şi au dobândit numai pe cea a duhului, încât pot zice: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine» (Gal. 2, 20). 93. Unii spun că împărăţia cerurilor este petrecerea celor vrednici în cer; alţii starea asemenea cu îngerii a celor mântuiţi; iar alţii însuşi chipul frumuseţii dumnezeieşti; pe care-l au aceia care poartă icoana Celui ceresc .  După cât mi se pare, toate trei părerile consună cu adevărul. Căci harul viitor se dă tuturor, după măsura dreptăţii lor calitative şi cantitative .”

În legătură cu judecata de apoi  remarcăm la Sfântul Maxim Mărturisitorul cele trei calități ancestrale identificate celor trei neamuri contemporane lucrării Mântuitorului și definitorii parcursului teologic mântuitor care sunt bărbăția romanilor, jertfelnicia iudeilor și contemplarea azimutală a grecilor spre Dreapta Credință, calități pe care le putem asimila celor trei virtuți sufletești prevalente masculine :  bărbăția părții volitiv irascibile, dragostea jertfelnică a părții poftitoare și Dreapta Credință specifică părții  rațional-duhovnicești a sufletului .
“Cel răstignit ca împărat şi Domn al filosofiei practice, naturale şi teologice.  Căci zice că s-a scris în latineşte, elineşte şi evreieşte. Prin latineşte înţeleg filosofia practică, deoarece împărăţia romanilor a fost rânduită, după Daniel, să fie cea mai bărbătească dintre toate împărăţiile de pe pământ; iar propriu înţelepciunii practice, mai mult decât orice, este bărbăţia. Prin elineşte, contemplaţia naturală, deoarece neamul elinilor s-a ocupat, mai mult ca ceilalţi oameni, cu filosofia naturală. Iar prin evreieşte, cunoştinţa tainică despre Dumnezeu, deoarece acest popor a fost închinat în chip vădit lui Dumnezeu, pentru părinţii lui.”

PREVALENȚA DE GEN A PATIMILOR ȘI VIRTUȚILOR

Concluzia este că și neamurile vor trebui să lucreze aidoma omului îndumnezeit la sinergia celor trei virtuți bărbătești îngemănate spre largă cuprindere celor trei virtuți prevalente feminine care sunt hărnicia nădăjduitoare, înfrânarea și apoi întinsa părtășie „oceanului de smerenie” .

 HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU !

ÎNTRE DEPRESIA FEMININĂ SI AKEDIA MASCULINĂ

Dinamica instalării depresiei pornește cu mult timp înaintea apariției simptomelor deranjante și se datorează în primul rând deprecierii treptate a virtuților prevalent-feminine ale smereniei și infrânării prin exercitarea accentuată a unor activități specific masculine fără a asimila suficient din virtuțile prevalent masculine corelative aflate pe aceleasi paliere sufletești – credința și dragostea jertfelincă .
https://cugetortodox.ro/index.php/2024/10/31/prevalenta-de-gen-a-patimilor-si-virtutilor/

Astfel, pierderea treptată a smereniei feminine (prima virtute care se depreciază cu timpul prin exercițiul creșterii autonomiei individuale) simultan cu dobândirea patimii trufiei specifc masculine nu este urmată de o asimilare corespunzătoare a virtuții prevalent masculine a credinței cu accent pe aspectele acesteia care privesc perspectivarea, virtute aflata pe acelasi palier al părții raționale a sufletului . Apoi, în urma dobândirii trufiei și pierderii smereniei, femeia intră cu timpul și în spectrul patimii prevalent maculine a desfrânării cu accent pe aspectele acesteia care privesc iubirea de sine, iubirea de stapănire și, uneori iubirea de arginți .
Acest derapaj atrage decopertarea și activarea accentuată a patimii prevalent feminine a urii cu patimile subsecvente – răutatea, uneltirea, judecarea malefică, amenințarea, osândirea, răzbunarea, uciderea, negrija, clevetirea, viclenia, pomenirea răului, vorbirea de rău . Aceasta însoțire provoacă treptat subțierea și apoi tăierea potecilor duhovnicești față de aproapele, izolând afectiv femeia prin ură și trufie, întrucât n-a reușit să se echilibreze prin asimilarea profundă a virtuții corelative masculine a dragostei jertfelince .
Aici regasim, totuși, în cazul femeilor mame o amânare cu unul–două decenii a momentului depresiei care se datoreazâ dobăndirii unei componente importante a dragostei jertfelnice prin exercitiul iubirii materne .
https://cugetortodox.ro/index.php/2025/04/01/temelia-si-cei-patru-stalpi-ai-casniciei-sub-acoperamant-hristoforic/

Conștientizarea stării de depresie apare după ce sunt primite și lovituri la nivel mental prin eșecuri inerente în activitatea profesională, eventual din partea concurenței (sui generis), soldate și cu deprecierea afectivă a ultimelor relații apropiate .
Deoarece activitatea desfășurată în afara condominiului a constituit de fapt o luptă dusă pe un teren impropriu firii ei, au apărut dezechilibrele sufletești . Însă, spre deosebire de boala akediei în care bărbatul pierde toate cele trei virtuți prevalente (bărbăția, dragostea jertfelnică și dreapta credință), în cazul depresiei, femeia pierde doar puterea primelor două virtuți prevalente – smerenia și înfrânarea, având șansa reechilibrării prin parcurgerea inversă a drumului care a dus-o la depresie cu ajutorul harniciei, a mobilității și a aproapelui a carui milă a stârnit-o prin apariția vădită a simptomatologiei isterico-depresive.
Limitările în mișcarea orientată fizic și mental-volitiv pe care boala le aduce, intră in conflict cu mobilitatea și hărnicia, virtuți prevalent feminine ale părții sufletești volitiv-irascibile pe care femeia nu le pierde și care sunt baza recuperării ei alături de redobândirea înfrănării și smereniei o data cu recuperarea treptată de sub imperiul bolii .
Acești doi factori, ai prezervării hărniciei și mobiliății, precum și a redobândirii treptate a înfrânării și smereniei, coroborați cu sprijinul firesc și accesibil al aproapelui, determină recuperarea și ieșirea femeii din boala depresiei favorizată și de demonologia masonică a feminismului care a extras-o din calitatea de “Despină” adica de stapănă a casei sale, aruncând-o în cea de salahor fizic sau mental .
Foarte important de menționat este că această acumulare de patimi masculine din zona raționala (trufia) și poftitoare (desfrânarea) nu s-ar produce fără ca femeia să fi fost potențată și ispitită subtil prin dobândirea în timp a virtuții prevalent masculine a bărbăției și partial a dragostei jertfelnice care vor război constant slăbiciunea, lașitatea (ca patimi feminine volitiv irascibile) și ura alături de “cutia” sa de patimi subsecvente .
După cum spuneam, în cazul bolii akediei masculine, bărbatul pierde treptat toate cele trei virtuți prevalente (bărbăția, dragostea jertfelnică și dreapta credință), prima pe care o pierde fiind bărbăția prin neuzul cauzat de lene, aceasta fiind și virtutea pe care femeia o acceseaza cel mai usor cu ajutorul mobilității și hărniciei sale . Ca virtute a părții volitiv-irascibile, bărbăția asigura bărbatului angajamentul în lupta împotriva păcatului, a patimilor, a ereziilor, orientându-l pe acesta în exercițiul virtuțiilor dragostei jertfelnice (a părții poftitoare a sufletului) și a dreptei credințe (a parții raþionale a sufletului) .
Dar , treptat, puterea virtuții dragostei jertfelnice se pierde o data cu avansarea în vârstă și reducerea anvergurii sociale care oferea bărbatului spațiul necesar de manifestare a acestor virtuți, întrucât toate cele trei virtuți prevalente principale masculine sunt obiectivate (ca săgeți de foc haric) și au nevoie de mediu de operare .
Suplimentar, pierderea puterii dragostei jertfelnice se datorează și exercițiului diferitelor forme de desfrânare care subrezesc sufletește și deturnează bărbatul de pe calea jertfelniciei rodnice .
Ultima virtute pe care bărbatul o pierde înainte de a deveni capturat de akedie este dreapta credință care prin puterea creativă și de perspectivare îi conferea acestuia azimutul necesar vectorizării propriei existențe.
https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/akedia-si-facultatile-sufletului-in-gandirea-sfintilor-parinti-184028.html

Astfel că, în pofida dobândirii unui grad important de smerenie o dată cu înaintarea în vărstă și a unei semnificative doze de înfrânare, caracterul antropologic egocentric, autonom, bărbătesc, specific trufiei masculine, exersat sub imperiul devorator al lenii de-a lungul deceniilor, l-a depotențat sufletește . Bărbatul ajunge astfel la confuzii existențiale întrucât cugetul inimii i-a fost maculat și deturnat, furnizându-i minții gânduri căzute străine de curăția și vigoarea Cugetului Ortodox .
Așa că akedia se arată ca o boală insidioasă care acționeaza de-a lungul deceniilor și se bazează pe autonomia și trufia bărbătească, pe diferitele forme de desfrânare deturnante și pe prezența constantă a lenii, patimi cu care Sfinții Părinți ai pustiei s-au luptat cu înverșunare, instituind arhicunoscutele voturi monahale pentru a război lucrarea acestor patimi prevalent masculine .
https://ortodoxiatinerilor.ro/akedia-o-patima-foarte-subtila/

Ipostaza cea mai elocventă a akediei, care poate îmbrăca atât variante explicite cât și mai subtile (disimulate sub aparența bărbatului normal socialmente), este aceea de “boschetar”, având același efect în planul pierderii mântuirii .
Aici mentionăm exercițiul anahoretic al Părinților pustiei care ne-a oferit atât varianta învingătoare a anahoretului despătimit, îndumnezeit ca îndrumător și văzător cu duhul chiar al celor care-l cerecetau periodic din mănăstirea de metanie, precum și cea a anahoretului căzut în akedie pradă patimilor, datorită lipsei lucrării harice a energiilor necreate în trezvie, rugăciune și mărturisire, dar salvat de la moarte de frații din mănăstire în urma cercetării periodice .
De reținut că pot exista bărbați care să se manifeste depresiv sau femei care să viețuiască mai autonom, izolaționist, în măsura în care sunt tributari conceptual demonologiei masonice a egalității de gen, ajungând să traiasca mai mult sau mai puțin conștient năzuința de a dobândi patimile celuilalt gen, iar nu virtuțile . Astfel că, dacă din depresia feminină se poate ieși, întrucât femeia prin natura ei este o ființă socială menită să integreze ceea ce îi este folositor mântuirii (asemenea Duhului Sfânt care desăvârșește ceea ce este mântuibil) și rămâne în mijlocul obștei, a societății care o poate ajuta, în cazul akediei șansele de salvare sunt mult mai mici, întrucât bărbatul prin natura sa egocentric-autonomă resimte mai puțin, la nivel sufletesc, necesitatea ajutorului obștesc, al societății .
Tocmai de aceea, bărbatul trebuie să se mențină în sfera relaționării sociale dintre genuri, exersând jertfelnic, asemenea Fiului lui Dumnezeu, caracterul ondulatoriu al menirii sale prin înălțime, profunzime, azimutare și anvergură pentru a oferi roade vrednice de a fi cuprinse și integrate celuilalt gen în sinergia indispensabilă mântuirii .
https://cugetortodox.ro/index.php/2025/09/12/sinergia-treimica-si-desavarsirea-in-comuniunea-genurilor-dupa-chip-si-asemanare/

În concluzie, cele două boli sufletești analizate, depresia și akedia, constituie veritabile stigmate sociale care conturează arhetipurile “bărbaților cărpă”(boschetari graduali) și al “femeilor nebune”(isterico-depresive), devorând în prezent societatea românească prin segregare antagonică .
Soluția ieșirii din această tenebră sufletească majoră este cunoscută și se bazează pe trezvie, rugăciune și mărturisire în Duh evanghelic, apostolic și patristic prin Spovedanie, Împărtășanie și Viață Liturgică drept vectori hristoforici destrămători ai eresurilor, patimilor și păcatelor, dar dăruitori ai Vieții Veșnice în Hristos !

HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU !