TEMELIA ȘI CEI PATRU STÂLPI AI CĂSNICIEI SUB ACOPERĂMÂNT HRISTOFORIC
La temelia căsniciei stă temeiul biblic al comuniunii genurilor din Cartea Facerii Capitolul 2 :
“ 18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
Comuniunea celor două genuri oferă prilejul desăvărșirii reciproce prin lucrarea virtuților complementar-prevalente de gen și a celor subsecvente de către cele trei puteri sufletești relevate in articolul “PREVALENȚA DE GEN A PATIMILOR ȘI VIRTUȚILOR” https://cugetortodox.ro/index.php/2024/10/31/prevalenta-de-gen-a-patimilor-si-virtutilor/.
Astfel, ajutorul pe care soția îl oferă soțului constă în influența pe care o exercită asupra acestuia prin puterile ei sufletești in exercițiul virtuților sale specifice : smerenia prin puterea rațională, înfrânarea prin puterea poftitoare și nădejdea prin puterea volitiv-irascibilă . Aceste trei virtuți prevalente principale, împreună cu cele subsecvente, reprezintă în mod esențial stări sufletești radiante, nefiind obiectivate, constituind însă, veritabile globuri de foc haric prin care sunt angajate spre desăvârșire puterile sufletești ale bărbatului .
În celălalt sens, ajutorul pe care soțul îl oferă soției constă in caracterul orientat, obiectivat al virtuților sale prevalente : credința prin puterea rațională, dragostea jertfelnică prin puterea poftitoare și bărbația prin puterea volitiv-irascibilă. Aceste trei virtuți prevalente principale, împreună cu cele subsecvente, reprezintă în mod esențial porniri sufletești obiectivate, constituind însă, veritabile săgeți de foc haric prin care sunt angajate pe Calea Mântuirii spre desăvârșire și puterile sufletești ale femeii .
Primul stâlp al căsniciei este constituit din comuniunea de interese fără de care asocierea nu are obiect, iar aici putem regăsi sprijinul reciproc dăruit de cei doi soți pentru dezvoltarea duhovnicească, sufletească, și trupească a lor pe Calea Mântuirii, precum și efectele secundare ale împlinirii intereselor cum ar fi aducerea pe lume de urmași pomenitori cu bucuria pe care aceștia o implică, dobândirea unei anverguri sociale, economice sau duhovnicești superioare după Cuvântul Mântuitorului din plilda înmulțirii talanților :
“Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. “.
De reținut dinamismul și caracterul muabil al comuniunii de interese care pe măsura atingerii lor va genera noi oportunități azimutale de adecvare hristologică la potențialul cuplului in Duhul poruncii evanghelice :
„2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos .”
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 6
Al doilea stâlp al căsniciei este constituit din unitatea de cuget necesară dobândirii convergenței, rezilienței si eficienței faptice a acțiunilor cuplului subsumate intereselor acesuia și are drept temei biblic :
“5. … Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa …”. Aici este vitală urmarea poruncilor evanghelice în cuget curat ortodox care vor proteja și înrâuri duhovnicește viața celor doi soți ce au lăsat unitatea de cuget din casa parintească, dedicându-se conjugării în cuget a cuplului .
În tot acest demers trebuie ținut cont de prevalența de gen a patimilor si virtuților, de modul cum pot fi caștigate și cum poate fi evitată pierderea celor din urmă pentru a ușura angajarea pe Calea Mântuirii . Atingerea acestui obiectiv se bazează pe caracterul interactiv-afectiv al relației dintre soți care favorizează înfrângerea patimilor unuia prin înrâurirea la izvorul tămăduitor al virtuților celuilalt soț, dat fiind caracterul complementar de gen al acestor înclinații .
Respectiv, pentru principalele patimi si virtuți prevalente, regăsim drept scopuri duhovnicești : topirea trufiei masculine în smerenia feminină, a necredinței feminine în credința masculină, a desfrânării masculine în înfrânarea feminină, a urii feminine în dragostea masculină, a deznădejdii masculine în nădejdea feminină și a slăbiciunii feminine in bărbăția masculină.
Prin urmare, fiecare dintre soți regăsește treptat în celălalt soluția mistuirii propriilor porniri pătimașe, deschizându-și Calea către desăvărșire duhovnicească prin împreună lucrare spre curăția unității de cuget a cuplului . Astfel că la începutul căsniciei nu putem cere imperativ cu primordialitate soțului să fie smerit, înfrânat, nădăjduitor și harnic în condominiu, dar îi putem cere să fie plin de credință, de dragoste jertfelnică și bărbăție .
Pe cale de consecință, inițial, nu putem cere imperativ cu primordialitate soției să fie plină de credință, de dragoste jertfelnică și bărbăție, dar îi putem cere să fie smerită, înfrânată, nădăjduitoare și harnică în arealul domestic .
Al treilea stâlp al căsniciei este constituit din unitatea de trup ca fiind ancoră, sprijin unității de cuget și expresie superioară a stării de concordie duhovnicească, sufletească, și trupească .
“… şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.”
De asemenea, unitatea de trup este valorificată de către unitatea de cuget, învingând neputințele omenești pe care cugetul duhovnicesc le identifică și tratează prin binecuvantată împreunare trupească în Duh evanghelic :
“5.Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.” Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 7
Folosul unității trupești se traduce în privința virtuții raționale a smereniei printr-o creștere a acesteia la cei doi soți, în sensul coborârii din trufia înălțimii de sine a bărbatului, a “aducerii lui cu picioarele pe pâmânt” și consolidării atașamentului femeii față de bărbat .
Pentru cealaltă virtute rațională, a dreptei credințe, împreunarea trupească nu aduce o creștere a acesteia, producând în principal o înmuiere a inimii, iar nu o verticalizare mental-duhovnicească .
Pe partea poftitoare a sufletului, unitatea de trup generează o sporire a disponibilității la iubirea jertfelnică a celor doi, iar prin accentuarea fidelității, o creștere în privința virtuții feminine a înfrânării, concomitent cu înmuierea patimilor bărbătești specifice desfrănării cum sunt iubirea de stăpănire, de arginți, sau a lăcomiei.
Din perspectiva părții sufletești volitiv-irascibile, în urma împreunării trupești soția caștigă din virtutea prevalent masculină a bărbăției, dobândind o disponibilitate sporită de a se opune păcatului și de a participa la această luptă din afara condominiului împreună cu soțul, cu atat mai mult pe masură ce avansează în vârstă .
La rândul lui, soțul dobândește o predispoziție mai ridicată spre harnicie si nădejde, putându-se disponibiliza și integra mai ușor dinamismului efortului feminin domestic .
Conștientizarea creșterii disponibilității de a asimila virtuțile prevalente ale celuilalt gen în urma împreunării trupești conduce la o întârire a relației .
Cum era de așteptat, prin împreunarea trupească, cel mai mare caștig de virtute îl obține bărbatul în smerenie, adică acolo unde femeia pierde cel mai ușor prin alunecarea în mandrie si reciproc, cel mai mare câștig de virtute îl obține femeia în bărbăție, acolo unde bărbatul pierde cel mai ușor prin lene, prin nelucrare . Se realizează, practic, topirea unor patimi prin contopire trupească după temeiul biblic “:
“32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 5
Cel de-al patrulea stâlp al căsniciei este constituit din sinergia hristologică a evlavioasei smerenii feminine (ascultarea) și dragostei jertfelnice masculine, având temeiul biblic în Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 5 :
“ 21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,.
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva deacest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. ”
Acest al patrulea și ultim stâlp al căsniciei, angajează de fapt întregul bagaj duhovnicesc de gen al celor doi soți cărora li solicită în mod firesc, să-și fructifice potențialul virtuos al propriului gen, adică virtutea evlavioasei smerenii femeiești și virtutea jertfelnicei dragoste bărbătești, fiind de fapt expresia atașamentul ființial al femeii de inima bărbatului, învecinată coastei din care a fost luată .
Esențial, pentru valorizarea acestei sinergii este ca ambele potențiale umane să se afle în echilibru sub aspect sufletesc și trupesc, precum și din perspectiva celor patru nivele de relaționare interumană – duhovnicesc, rațional-cognitiv, afectiv sau pasional pentru a asigura o căsnicie trainică .
De reținut că celor patru nivele de relaționare interumană le corespunde câte un stâlp al căsniciei, astfel :
– nivelului de relaționare duhovnicesc, ipostaziat deasupra capului (sediul descoperirilor harice în Duhul Sfânt) îi corespunde stâlpul unității de cuget ;
– nivelului de relaționare rațional-cognitiv, ipostaziat în dreptul capului (sediul minții) îi corespunde stâlpul comuniunii de interese ;
– nivelului de relaționare afectiv, ipostaziat in dreptul inimii (sediul inimii duhovniceşti) îi corespunde stâlpul sinergiei hristologice a evlavioasei smerenii feminine (ascultarea) și dragostei jertfelnice masculine ;
– nivelului de relaționare pasional, ipostaziat de la pântece în jos (sediul desfranării trupeşti) îi corespunde stâlpul unității de trup ;
Foarte important este ca relaționarea cu celălalt gen să înceapă cu nivelul duhovnicesc, adică să fim în același Duh, apoi să continuie cu cel rațional, adică să fim în același cuget, concept, urmând cu cel afectiv ca angajament jertfelnic și încheind cu cel pasional ca formă de desăvârșire sinergică atotcuprinzătoare, fiindcă conjugarea trupească trebuie să constituie apoteoza relației, iar nu baza acesteia, deoarece ea completează și prin armonizarea trupească desăvârșirea relației, adăugând armoniei celei deja existente .
Adică relația nu o concepem pornind dandaratelea, punând carul înaintea boilor cum se întâmplă lumește, întâi pasional și afectiv și după aia mai vedem noi ce facem cu raționalul și duhovnicescul, fiindcă de aici rezultă „dragostea nesinceră”, dizarmonică, dezechilibrată întrucât cuplul nu a urmărit întâi propășirea duhovnicească în Hristos cu minți luminate și bine articulate ci a abordat-o idolatru de la cele trupești și s-a împotmolit în cele afective, neavând articularea mental-duhovnicească prin care să înțeleagă rostul relației în veșnicie .
Pentru atingerea echilibrului este necesar să se țină cont şi de maturizarea mai rapidă a femeii ce trebuie conjugată cu o maturizare echivalentă a bărbatului care este atinsă după mai mult de un deceniu în urma femeii : https://spynews.ro/beauty-lifestyle/la-ce-varsta-ajung-femeile-la-maturitate-si-la-ce-varsta-ajung-barbatii-e-adevarat-ca-sexul-masculin-mai-tarziu-ce-spun-studiile-345319.html
Așadar, dobândirea de către bărbat a dragostei jertfelnice față de femeie prin asumarea și înrâurirea destinului acesteia în propriul destin se produce mult mai târziu decât femeia își valorizează deja în spectru larg virtutea smereniei exprimată și prin intensa și timpuria folosire de către ea a celor trei porunci hristologice specifice, în conjugare cu propria virtute prevalentă a nădejdii :
”7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.”
De aceea, în epoca actuală, afluența despărțirilor dintre soți este cauzată tocmai de căsătoria la vârste, practic, egale, cutuma socială implementată de statul masonic egalitarist care a impus falsa ipoteză a maturizării la aceeași vârstă a femeii si bărbatului, provocând astfel în mod perfid relații dezechilibrate prin agregarea de gen a copiilor la aceeași vârstă în stabilimente școlare împotriva practicii raționale existente in urma cu peste 100 de ani, a școlilor de fete și, respectiv, de băieți cu specificități educaționale proprii .
Decisiv este aici retardul afectiv al bărbatului la vârste egale care îl împiedică la simțirea femeii de lângă el în profunzimea nevoilor și priorităților ei sufletești, rămânând inadaptat acestora și marcând falii în profunzimea relației cuplului .
În plus, reducerea suprapunerii perioadelor de fertilitate cu cel puțin un deceniu, produce la rândul ei dezechilibre în cuplu o dată cu trecerea anilor, fapt care reclamă o diferență de vârstă adaptată unui grad echipolent de maturizare biologică .
Bunăoară, vârsta superioară a bărbatului și dobândirea unui statut socio-economic major îl potențează pe acesta să priveze jertfelnic femeia de toate căderile frecvente pe care aceasta le înregistrează în urma exersării autorității rațional-afective față de bărbat cum sunt trufia, iubirea de stăpânire, de arginți care-i șubrezesc acesteia înfrânarea dezvăluindu-i și învigorându-i ura cu patimile subsecvente, producând disoluția relației .
Ținând cont de cele de mai sus, pentru atingerea desăvârșirii, cei doi soți trebuie să țină cont de modificarea evoluției virtuților o dată cu trecerea timpului . În acest sens, o dată cu înaintarea în vârstă, virtutea smereniei începe să fie asimilată de către genul bărbătesc, fiind redusă treptat de către cel femeiesc care pe măsura nașterii de copii și maturizării dobândește în schimb o mai mare disponibilitate la jertfă din virtutea prevalent masculină a dragostei jertfelnice, precum și un spor accentuat de creștere în virtutea bărbăției, dovedind o disponibilitate crescută împotrivirii la păcat si împlicit o sporire în credință .
În paralel, bărbatul acumulează mai multă putere de înfrânare și o dată cu îmbogățirea în smerenie devine mai nădăjduitor .
Îngemănarea virtuților celor două genuri oferă soțului puterea de a se desăvărși impropriindu-și inimii sferele de foc haric ale smereniei, înfrânării si hărniciei nădăjduitoare, iar soției Calea cea Dreapta către Hristos înrâurind-se săgeților de foc haric ale credinței, iubirii jertfelnice si bărbăției curățitoare.
În concluzie, lucrarea virtuților de către soți transcende temelia și cei patru stălpi ai căsniciei sub adumbrirea acoperământului hristoforic al Sfintei Taine a Cununiei, desăvârșindu-le Calea către Împărăția Cerurilor .
Hristos în cugetele noastre !
