Mistificarea purcederii Duhului Sfânt și de la Fiul lui Dumnezeu, Fiu de esență divină și înomenit în Iisus, a avut scopul ca episcopul de roma să-și aroge și el ca „locțiitor primat” al lui Iisus puterea de a purcede și a trimite pe Duhul Sfânt, revendicându-și astfel dreptul de a fi adulat asemenea Fiului lui Dumnezeu .
Motivul invenției filoque s-a datorat faptului că Bunul Dumnezeu s-a făcut om în ipostasul Fiului, ori făcându-se om asemenea nouă, a devenit “accesibil” omului trufaș care și-a arogat și el, prin reciprocitate în omenitate, puterea de a purcede sau trimite pe Duhul Sfânt .
Prin aceasta arogare, episcopul de roma și-a proclamat și dreptul de a fi adulat în duhul demonologiei idolatro-păgânești pe care occidentul descreștinat nu a reușit să o părăsească definitiv, revenind precum câinele la borâtura proprie după cuvântul psalmistului „Omul, în cinste fiind, asemănatu-sa dobitoacelor fără de minte și s-a alăturat lor .”
Scopul diversiunii filioque a fost ca omul sa-si aroge in duh luciferic capacitatea de a manipula esenta divina a Duhului Sfant, prevalandu-se de inomenirea Fiului lui Dumnezeu care dupa depărtarea trupească din viata pamanteasca prin Înviere, și-ar fi predat chipurile, aceasta capacitate catre “locțiitorul” său, țapul primat umanoid “lasat” la Vatican, căruia omenirea i-ar datora adulare ca și Bunului Dumnezeu.
Ca o confirmare a aroganței țapului primat, regăsim in forma coifului papal, mandorla ortodoxa, adica linia frânta care exprimă cele două firi ale Fiului lui Dumnezeu, dumnezeiască și omenească, pe care iconografia ortodoxă o înfățisează in icoanele Învierii, Înălțării sau Schimbării la Față a Mântuitorului, tertip prin care țapul vaticanului isi arogă și firea dumnezeiască .
Astfel ca discuțiile „înalt teologice” despre demonologia filioque nu sunt decât niște fumigene inhalate de către teologii ortodocși prostuți sau prostiți, folositi ca agenti conștienti sau nevolnici ai vaticanului pentru deversarea mizeriilor occidentale in arealul Ortodox .
În acest sens, arăpașul teoctist, depășit si deturnat de tema demonologiei filioque, se arăta excedat de amploarea dată nejustificat subiectului, desi chiar el insuși se imbratișa si inchina „măritului” țap jean paulică 2, căruia i-a cerut binecuvantare in anul 1999 pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului in Piața Unirii din Capitală unde au și ridicat o cruce .
Ca un fervent inchinător la „măritul” țap al vaticanului, arăpașul teoctist acceptase in prealabil, in primavara lui 1998, demolarea guvernului Ciorbea – ortodox – de catre binomul masonic vaticano-iudaist cu ajutorul partidului democrat (iudaist) si inlocuirea acestuia cu guvernul catolicist radu vasile – membru opus dei -, provenit din capii eretici greco-catolici ai pnț-cd care instituiseră prigoana anti-ortodoxa din Transilvania acelui an prin prefecți, generănd in martie 1998 la Cluj-Napoca un marș de protest al clerului transilvanean în frunte cu episcopul Bartolomeu Anania .
Închinarea la țap a continuat peste douazeci de ani și prin tandemul succesorilor celor doi în locația definitiv aleasă pentru Catedrală după ce, la începutul anilor 2000, locația din Dealul Filaretului fusese respinsă de binomul masonic prin primarul iudaist de atunci, întrucât prevedea mutarea sau demolarea stigmatului monumental pentagramat, ridicat de comuniști pe locul unde masoneria pașoptistă arsese între coloane Regulamentul Organic .
În concluzie, diversiunea filioque nu este doar un simplu derapaj teologal ci un vector satanic menit sa articuleze și sa impuna inchinarea idolatra la țapul vaticanului, ceea ce binomul masonic vaticano-iudaist promoveaza prin forme templiere de la anatemizarea sa din 1.054, iar căutatul in coarnele filioque prin tratate teologice, constituie prin perdeaua de fum degajata un act de dobitocie condamnabila !
HRISTOS ÎN CUGETELE NOASTRE !