ANTAGONISMUL DINTRE DESPRINDEREA HARISMATICA SI LEVITATIA DEMONICA

 

Diferenta intre levitatia de extractie demonica bazata pe actiunea directa a fortelor demonice asupra unui om impatimit de slava desarta si desprinderea de puterea pamantului prin puterea harismatica a energiilor NECREATE, care in prealabil l-au despatimit si indumnezeit pe om prin lucrarea virtutilor, este uriasa .

Levitatia este o posesie demonica in timp ce desprinderea harismatica a sfantului impodobit de lumina taborica realizeaza o despovarare de fortele planetare, create, care actioneaza asupra sufletului si trupului sau, reducand influenta acestora prin usurarea trupului de actiunea gravitatiei care este de esenta telurica .

Astfel, cei care leviteaza sunt posedati demonic in timp ce Sfintii sunt impodobiti de lucrarea harismatica in lumina taborica a Duhului Sfant prin usurarea (relativa imponderabilizare) a trupurilor lor de actiunea fortelor telurice care nu-si mai gasesc sprijin in trupurile respective detelurizate prin lucrarea energiilor NECREATE ca in cazul Sfintei Maria Egipteanca, a Sfintilor Pustiei, a Sfantului Serafim de Sarov in convorbirea cu Motovilov sau a Inaltarii Mantuitorului .
Alaturi de celelalte metode cazute cum ar fi yoga, reki, telekinezia, homeopatia, vaccinologia, bioenergia, etc., levitatia esueaza tot in spectrul capturii demonice mai mult sau mai putin intelese, fiindca toate sunt straine de lucrarea energiilor NECREATE prezente in practicarea virtutilor foarte frumos dezvoltate in literatura patristica si vietile Sfintilor Parinti .

Deci energiile NECREATE sunt singurele care dupa vrednicie reaseaza in armonie puterile sufletesti .

Nocivitatea extrasenzorialitatii care este campul de lucru al puterilor demonice si in cazul levitatiei, o intelegem, de exemplu, lecturand cu pricepere opera Sfantului Nicodim Aghioritul numita „Paza celor cinci simturi” sau diferite compendii din operele Sfintilor Parinti .

Adica puterea simtitoare a sufletului trebuie protejata iar nu risipita extrasenzorial pentru a fi infranta de puterile vrasmasesti, adica extrasenzorialitatea nu tine de Dumnezeu, de energiile NECREATE, ci dimpotriva, de puterile demonice care captureaza prin exteriorizare trufasa cele trei puteri sufletesti – cea rationala, cea volitiva si cea simtitoare a caror lucrare este de a mentine armonioasa impreunarea dintre suflet si trup .

Captura demonica levitationala manifestata prin zdruncinarea impreunarii sufletului cu trupul produce daune la nivel trupesc inclusiv prin aparitia hemoragiilor interne prezente mai frecvent la femei .

Starea de indumnezeire este cea prin care eliminandu-se complet lucrarea patimilor din suflet, omul se detelurizeaza, adica elimina actiunea puterilor telurice, a puterilor create de asupra sa tocmai prin lucrarea energiilor NECREATE care desprind omul de aceasta posesie a energiilor si duhurilor cazute, create .
Aici ne sta marturie universul patristic cu Sfintii care sedeau in rugaciune desprinsi de sol dupa ce in prealabil dobandeau lumina taborica pe chip ca expresie a indumnezeirii, a prezenei lui Hristos in inimile si in mintile lor.

Aceasta stare de imponderabilizare, de detelurizare sa nu o confundam cu levitatia care este o forma captura demonica a puterilor si energiilor create in care au cazut inselatii din apus dupa retragerea harului in urma anatemizarii lor in anul 1.054 .

Ereticul francisc de asissi pictat de zian boca la Draganescu ca mare sfant :”In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. „Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, „Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ! […]”

http://www.ortodoxie-catolicism.ro/2011/10/04/francisc-de-assisi-sau-mistica-inselata-a-apusul-catolic/

Un caz emblematic al inselarii demonice in spectru levitational ni-l arata Sfintii Parinti, evocand periculozitatea acestei practici :

Cum și-a salvat un egumen ucenicul de înșelarea dracilor

Şi luând diavolii mantia celui înşelat au pierit nevăzuţi. Şi se vedea mantia înălţându-se în văzduh până ce nu s-a mai văzut, iar după multă vreme a căzut jos, pe pământ.

Un oarecare călugăr, temător de Dumnezeu, anume Grigorie, ne spunea: „Mi-a venit mie un gând să mă duc la Ierusalim, ca să mă închin la biserica Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos şi la toate Sfintele Locuri, care sunt acolo. Şi când am ajuns la un anume loc, am aflat un mal mare și înalt şi într-însul o peşteră şi sub malul acela era o mănăstire. Şi-mi spuneau mie călugării din mănăstirea aceea că, mai înainte de această vreme, un frate dintre ei avea dorirea ca să locuiască în peştera care era mai sus şi-l ruga pentru aceasta pe egumen. Iar acesta, fiind cu dreaptă socoteală, i-a zis lui: «Fiule, cum vei petrece singur în peşteră, fiindcă n-ai biruit nicidecum încă patimile gândurilor trupeşti şi sufleteşti? Pentru că celui ce voieşte să se liniştească, i se cade să fie lângă învăţători, iar nu singur să se chivernisească. Iar tu nicidecum n-ai ajuns la o măsură ca aceasta şi ceri de la mine ca să-ţi dau învoire să petreci singur în peşteră. Eu socotesc că tu încă n-ai cunoscut cursele cele de multe feluri ale diavolului. Şi mult mai de folos îţi este să slujeşti părinţilor şi, cu rugăciunile acestora, să primeşti ajutor de la Dumnezeu și împreună cu dânşii, în vremurile cele orânduite, să slăveşti şi să lauzi pe Stăpânul tuturor, decât să te lupţi singur cu gândurile cele necurate. Oare n-ai auzit pe grăitorul de Dumnezeu, Părintele Ioan Sinaitul, scriitorul Scării, grăind: Vai de cel ce petrece singur, că de va cădea în lene, nu este cine să-1 ridice pe el. Iar Domnul zice: Unde sunt doi sau trei adunaţi în nunele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20)».

Acestea grăind egumenul către dânsul, n-a putut să-l întoarcă pe el de la nişte gânduri ca acelea, stricătoare de suflet. Deci, vâzându-i dorirea lui cea neschimbată, cu care se ruga ca să petreacă el în peşteră, i-a dat voie. Iar după ce a intrat în peşteră cu rugăciunea egumenului, la vremea de prânz îi ducea lui mâncare un frate, iar el, având o coșniță legată cu frânghie, o lăsa în jos și lua mâncarea. Deci, a fost el câtăva vreme în peşteră. Iar diavolul, cel ce de-a pururea se luptă cu cei ce voiesc a vieţui după dumnezeiasca rânduială, nu înceta a-l tulbura pe acesta, ziua şi noaptea, cu gânduri rele. Apoi, după puţine zile, închipuindu-se în îngerul luminii, diavolul i s-a arătat, zicându-i: «Să ştii că, pentru curăţia ta şi pentru viaţa ta cea cu bune obiceiuri, m-a trimis Domnul ca să slujesc sfinţiei tale». Iar călugărul i-a răspuns: «Dar ce bine am făcut eu ca să-mi slujească mie îngerii?». Iar el a zis: «Toate câte le-ai făcut sunt mari și înalte. Că toate cele frumoase le-ai lăsat şi te-ai făcut călugăr. Apoi, cu postul, cu rugăciunea și cu privegherea te osteneşti. Ba, mai mult, lăsând şi mănăstirea, te-ai sălăşluit aici. Apoi, cum să nu-ţi slujească sfinţiei tale îngerii?» Cu aceste bârfeli l-a îngâmfat pe el şarpele cel pierzător de suflete și l-a adus la mândrie și totdeauna i se arăta lui.

Însă într-o zi, un om fiind bătut de tâlhari a ajuns la acest călugăr. Şi necuratul diavol, care în chip de înger i se arăta lui, i-a zis: «Acest om a fost prădat de tâlhari, iar cele furate de la el sunt în cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, mergând acolo, să şi le ia». Şi, venind omul la peşteră, s-a mchinat, iar călugărul, de sus, i-a zis lui: «Bine ai venit, frate. Ştiu că ai un necaz și că tâlharii au venit şi ţi-au furat cutare și cutare lucru. Nu te necăji peste măsură, că sunt toate puse în cutare loc, iar tu, mergând acolo, le vei afla pe toate și te roagă şi pentru mine».

Deci, omul auzind aceasta, s-a mirat și ducându-se şi-a aflat cele furate și l-a proslăvit pe el în toată ziua aceea zicând: «Călugărul ce a intrat în peşteră este prooroc». Şi se aduna la el mulţime de oameni și-l ascultau pe dânsul şi se minunau de diavoleasca lui învăţătură. Că îi spunea fiecăruia cele ce vor fi şi se împlineau întocmai. Şi aşa s-a înşelat acel ticălos călugăr câtăva vreme.

Iar a doua zi, din săptămâna a doua după înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, i s-a arătat lui spurcatul diavol şi i-a zis: «Să ştii, părinte, că pentru viaţa ta cea fără de prihană și asemenea îngerilor, vor veni la tine și alţi îngeri și așa, cu trup cu tot, te vor lua la ceruri și vei vedea negrăită frumuseţea Stăpânului, împreună cu toţi îngerii». Acestea zicându-le, diavolul s-a făcut nevăzut. Iar iubitorul de oameni şi milostivul Dumnezeu, Cel ce nu voieşte să piară cineva, a pus în inima lui gând ca să-l vestească şi pe egumen. Deci, venind după obicei fratele care îi aducea lui hrană, arătându-se el de sus, i-a zis: «Frate, mergi de spune egumenului ca să vină aici». Iar fratele, ducându-se, a spus egumenului şi acesta, sculându-se degrabă, a venit şi cu o scară s-a suit la dânsul şi i-a zis: «Pentru ce, fiule, mi-ai poruncit să vin aici?» Iar fratele i-a răspuns: «Cum îti voi răsplăti, părinte sfinte, pentru toate câte ai făcut nevredniciei mele?» Iar egumenul i-a zis: «Ce bine ţi-am făcut tie? ». «Părinte, a zis el, prin tine de multe şi mari bunătăţi m-am învrednicit. Că prin tine m-am învrednicit a mă îmbrăca în chipul îngeresc şi prin tine, văd îngerii și cu dânşii a vorbi m-am învrednicit şi prin tine, darul proorociei am luat». Iar egumenul, auzind acestea, s-a mirat şi a zis: «Ticălosule, vezi tu pe îngeri? Sau te-ai învrednicit tu de darul proorociei? Vai de tine, lipsitule de minte. Nu ți-am spus eu ţie să nu mergi în peşteră, ca să nu te înşeli de diavoli?». Şi acestea grăindu-le egumenul, i-a zis fratele: «Să nu spui aceasta, cinstite părinte, că eu pentru sfintele tale rugăciuni văd îngeri. Iar mâine dimineaţa am să fiu înălţat de îngeri la ceruri cu trupul şi să ştii, sfinţia ta, că după ce mă voi sui eu, vreau să cer de la Donmul Dumnezeul nostru, ca şi pe tine să te ia îngerii și împreună cu mine să fii în slava aceea».

Deci, acestea auzindu-le, egumenul l-a lovit peste obraz şi i-a zis: «Te-ai îndrăcit, ticălosule. Dar de vreme ce ai venit aici, nu mă voi duce, ci voi şedea până ce voi vedea ce se va întâmpla ţie. Că îngerii, spurcaţii aceia diavoli de care vorbeşti, eu nu-i voi vedea, dar tu de-i vei vedea venind, îndată să-mi spui mie». După aceea a poruncit să ia scara și a rămas în peşteră, postind eu cel înşelat și cântând Psaltirea neîncetat. Şi după ce a venit ceasul întru care nădăjduia cel înşelat că se va înalța la ceruri, a văzut pe diavolii cei ce veniseră și i-a spus: «Au venit, părinte». Atunci egumenul, cuprinzându-l pe el, a strigat, zicând: «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută robului tău acesta, ce s-a înşelat, şi nu-1 lăsa pe el să fie stăpânit de diavolii cei necuraţi». Acestea zicându-le el, diavolii trăgeau de cel înşelat, vrând să-l răpească de la stareţ, iar acesta îi certa pe dânşii. Şi luând diavolii mantia celui înşelat au pierit nevăzuţi. Şi se vedea mantia înălţându-se în văzduh până ce nu s-a mai văzut, iar după multă vreme a căzut jos, pe pământ. Atunci stareţul a zis celui înşelat: «Oare vezi, lipsitule de minte, ce au făcut diavolii mantiei tale? Aşa urma să-ţi facă şi ţie. Că precum pe Simon vrăjitorul, aşa şi pe tine te-ar fi înălţat în văzduh și, dându-ţi drumul, te-ai fi sfărâmat şi ţi-ai fi dat ticălosul tău suflet.»

Atunci a strigat egumenul pe fraţi şi le-a poruncit să aducă scara şi a coborât pe cel înşelat. Şi i-a poruncit lui să slujească la bucătărie, la pitărie şi la celelalte slujbe ale fraţilor, ca să-şi smerească gândurile. Şi aşa s-a izbăvit fratele acela.

Deci, să luăm aminte la noi înşine şi cu toată grija să ne păzim inima şi să nu primim gândurile pe care diavolii ni le aduc. Ci, mai mult, să ne gândim la moarte şi la veşnicele chinuri, iar gândurile să le omorâm cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea, cerând lui Dumnezeu, cu inimă smerită, ca să ne păzească de toate cursele vrăjmaşilor celor ce ne vânează pe noi”. Dumnezeului nostru, slavă !“

https://doxologia.ro/cum-salvat-un-egumen-ucenicul-de-inselarea-dracilor

In acelasi registru al inselarii si pierzaniei levitationale, regasim si lupta dintre Sfântul Apostol Petru și Simon vrăjitorul :
„Deci, adunând el toată puterea diavolilor care îi slujeau, s-a dus în mijlocul cetăţii Roma şi, suindu-se pe o zidire înaltă, având capul încununat cu cunună de dafini, a început din înălţime cu mânie a grăi către popor: „Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut lucrurilor mele”.

Acestea zicându-le vrăjitorul Simon, a plesnit din mâini, s-a înălţat în văzduh şi a început a zbura şi a se sui spre înălţime, înălţându-l pe el diavolii. Iar poporul, mirându-se foarte, zicea unul către altul: „Acest lucru este de la Dumnezeu, ca să zboare cu trupul prin văzduh”. Atunci marele Apostol Petru a început a se ruga în auzul tuturor, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu smintească popoarele, care cred în Tine!” Apoi iar a strigat, zicând: „Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh unde este acum!”

Atunci diavolii cei certaţi de apostol, îndată au fugit de la Simon prin văzduh şi ticălosul vrăjitor a căzut jos, precum odinioară a căzut diavolul cel lepădat din cer, şi astfel i s-a sfărâmat tot trupul. Iar poporul, văzând acestea, a strigat multă vreme, zicând: „Mare este Dumnezeul propovăduit de Petru. în adevăr, nu este altul afară de Acela Dumnezeu adevărat! |

Iar vrăjitorul căzând, deşi se zdrobise foarte rău, era încă viu, după rânduiala lui Dumnezeu, ca să cunoască neputinţa şi ticăloşia sa cea diavolească, să se umple de ruşine şi să înţeleagă puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic. Şi zăcea sfărâmat pe pământ, suferind dureri cumplite în toate mădularele şi fiind de râs la tot poporul; iar a doua zi şi-a lepădat spurcatul său suflet, dându-l în mâinile diavolilor, ca să-l ducă în iad la tatăl lor, satana. Iar Sfântul Petru, după căderea lui Simon, stând la un loc înalt şi făcând semn cu mâna poporului, care striga, să tacă, a început a-l învăţa cunoştinţa adevăratului Dumnezeu; şi vorbind mult către dânşii, pe cei mai mulţi i-a povăţuit la credinţa creştinească.”

Sfântul Apostol Petru și Simon vrăjitorul

Grozavia capturii demonice levitationale ii cuprinde usor pe cei exaltati, nestatornici, tulburati de akedie, care nu-si gasesc locul pe nicaieri, dar isi fac de cap si se intovarasesc sufleteste cu trufia si cele trei fiice ale ei, curiozitatea, indreptatirea de sine si perfida si subtila slava desarta disimulata uneori si in spatele unei parute “nebunii pentru Hristos”, de fapt o ravna demonica, cum a fost si cazul inselatului insingurat – nil dorobantu.

Pe de alta parte, lucrarea smereniei in trezvie, rugaciune si marturisire in curatia unui cuget dreptcredincios, statorniceste jertfelnic impreuna lucrarea milostivirii si iubirii fratesti dupa Cuvantul Mantuitorului “ : “Unde sunt doi sau trei adunaţi în nunele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20)” .

Hristos in cugetele noastre !

ANULAREA CANONIZARII LUI NANIESCU IOSIF

 

Anularea canonizarii lui naniescu iosif se bazeaza in principal pe faptele condamnabile savarsite de catre acesta in complicitate cu lepra satanisto-globalista d.a. sturdza – ucigasul taranilor rasculati in anul 1907 si unul dintre groparii lui Mihail Eminescu, prim ministrul care-si musca  ministrii de picioare latrand ca un caine pe sub masa guvernului – care a murit demonizat, insa denumit de naniescu iosif in mod suspect si desantat “Fiu credincios al sfintei nóstre Biserici şi zelos întru păstrarea credinţei strămoşeşti, care ne-a păstrat „Ţara, limba şi averea,  ”.  Secundar, naniescu iosif a sustinut relatii stranse si cu o alta unealta a satanismului globalist – numitul melchisedec stefănescu, un alt jefuitor al Bisericii noastre stramosesti .

Dintre faptele condamnabile savarsite de catre naniescu iosif mentionam prejudicierea Bibliotecii Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane cu cele peste 10.000 de volume donate stabilimentului eretic sincretist al academiei romane condus de unelte ale satanismului globalist ca d.a. sturdza .

De altfel, aceasta donatie a avut la baza relatia stransa pe care o avea cu lepra satanisto-globalista d.a. sturdza care a ocupat si functia de presedinte al academiei romane pe langa cele de prim ministru, minstru de externe, al cultelor, etc. .

Condamnabil a fost si faptul ca naniescu iosif l-a delegat legatar universal pe lepra satanisto-globalista  d.a. sturdza :

Dar pentru ca dorinţa mea aceasta să nu fie zădărnicită, am hotărât

a o lăsa, ca ultima mea voinţă sau testamentul meu şi am cugetat în acelaşi

timp şi la persóna care am creḑut că o va aduce la îndeplinire.

Spre acest sfîrşit dintre multele persóne pe care le-am cunoscut, mam

gândit la Dl. Dimitrie A. Sturdza, fost preşedinte de consiliu, secretarul

Academiei Române, fiu drept credincios al sfintei nóstre Biserici şi zelos

întru păstrarea credinţei strămoşeşti, care ne-a păstrat „Ţara, limba şi

averea, şi l-am rugat să primiască această însărcinare, pentru care rog pe

bunul Dumneḑeu să îi lungiască anii vieţii séle, dăruindu-i tot binile şi tótĕ

cele de folos, spre a servi încă mulţi ani scumpa noastră Patrie, apărînd şi

susţinând şi Biserica, şi domnia sa asigurîndu-mă că primeşte a lua asuprăşi

această osteneală; de a aduce la îndeplinire ultima mea voinţă, iată că o

aştern aici pe hârtie:

Instituesc dar prin aceasta pe Domnul Dimitrie A. Sturdza legatar

universal al meu, chiar din momentul când eu voi adormi în Domnul,

asupra a tot ce va găsi în casele locuite de mine, aci în Bucureşti, în curtea

bisercii Antim şi asupra tuturor obiectelor ce se vor găsi în apartamentele

locuite de mine în Iaşi, reşedinţa mitropolitană, exceptându-se obiectele

casei şi acelea cari figurează în inventarul sfintei Mitropolii şi rog pe Dl.

Dimitrie A. Sturdza să îngrijească a aduce la îndeplinire cele ce urmează, avĕnd ca ajutor întru aceasta pe Domnii Dr. Dragomir Demetrescu,

profesor universitar şi Ilie Popescu şef de birou în ministerul lucrărilor

publice, cari amĕndoi au fost pe lângă mine ani îndelungaţi, iar Dl.

Popescu crescut de copil, în casă la mine şi ajutat de mine, fiindu-mi

scriitor. Acestora le-am spus prin viu grai cum trebue să se urmeze cu tótĕ

lucrurile mele. Rog dar pe Dl. Dimitrie A. Sturdza legatarul meu universal

ca împreună cu aceşti executori testamentari ai mei să îngrijească:

  1. Să fiu înmormântat în locul pe care l-am arătat, lângă zidul

Bisericii celei mari, catedrala mitropoliei din Iaşi, în afară, lângă zid în

partea dinspre miază zi şi să pună pe mormântul meu, piatra cu inscripţia

pe care am făcut-o eu, fiind încă în viaţă, remânînd a se însemna iua şi

anul morţii mele.

  1. Tóte cărţile mele, manuscriptele şi documentele, câte se vor afla

în locuinţa mea din Bucureşti şi Iaşi, rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, a le

dărui Academiei Române, până la cea din urmă hârtie scrisă, ca acolo unde

am dat, fiind eu încă în viaţă, mare parte din ele, aci să se păstreze d’a

pururea sub numele „Biblioteca Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei,

dăruită Academiei Române”, spre a se putea folosi de ele toţi iubitorii de

ştiinţă şi toţi aceia cari vor voi şi vor dori să cunoască trecutul istoric al

scumpei nóstre Patrii şi al sfintei nóstre Biserici Ortodoxe.

  1. Rog pe Domnul Dimitire A. Sturdza ca tóte vestmintele mele

bisericeşti, vase şi ornamente sacre, cărţi de ritual şi altele cari aparţin

bisericei şi cultului, ca icóne, cărţi pentru uzul bisericesc, ca minee,

liturghii, evanghelii şi altele, tóte să le dăruiască sfintei Mitropolii a

Moldovei şi Sucevei unde am archipăstorit şi aci, în biserica cea mare, să se

păstreze în anume vestmântare, tóte cu numele meu, ca dăruite de mine

sfintei biserici, unde am servit în ultimele mele ile. Tóte să se păstreze în

acea biserică, la care, copil fiind am asitat când fericitul metropolit

Veniamin a pus piatra fondamentală, în anul 1893, iulie 3, iua sĕptemĕnei

luni. Despre tóte aceste lucruri rog pe Dl. Sturdza şi pe Dnii Drag.

Demetrescu şi Ilie Popescu să îngrijască a se face un inventar în trei

exemplare, din cari, unul se va păstra la sfînta mitropolie, al doilea se va

trimite ministerului Cultelor şi al trielea se va păstra la Academie. Acest

inventar va purta numele: « Inventar de obiecte dăruite bisericii sf.

Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, de Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei ».

  1. D’asseminea rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu

universal să îngrijască ca şi celelalte obiecte ale mele, cari nu intră în

prevederile punctelor 2 şi 3 ale acestui testament, şi acestea să fie date la

destinaţiunea lor, aşa precum am orânduit şi am spus prin viu grai, fiind eu

încă în viaţă Domnilor Drag. Demetrescu şi Ilie Popescu, ajutórele

Domnului Sturdza şi executorii mei testamentari.

  1. Fiindcă eu, deşi nu am strâns bani, dar doresc să las o mângîiere

bănească casnicilor mei şi acelora cari m-au servit, anume Dlui Ilie

Popescu scriitorul meu şi servitorilor mei din Iaşi şi Bucureşti, anume:

Alexandru Agapi, Fevronia Popa, Dumitrana Vasilescu şi Maria Niculescu,

rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu universal să mijlocească la

Academia Română, căreia am dat tóte cărţile, manuscriptele şi

documentele, singura mea avere, ca această instituţiune să gratifice o dotă

pentru tot d’a una pe aceşti sus işi casnici ai mei şi anume : pe Dl. Ilie

Popescu cu suma de cinci mii lei (5000), pe Alexandru Agapi şi Fevronia

Popa cu câte una mie lei (1000) pentru fiecare şi pe Dumitrana Vasilescu şi

Maria Niculescu cu câte cinci sute lei (500) lei pentru fiecare în total pentru

toţi să dea opt mii lei (8000).

Acesta fiind testamentul meu sau ultima mea voinţă pe care şi

verbal am făcut-o cunoscut Domnului Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu

universal şi Dlor. Dr. Drag. Demetrescu şi Ilie Popescu ajutórele séle şi

executorii mei testamentari, îi rog a o aduce la îndeplinire întocmai din

chiar momentul când Domnul mĕ va chema la Sine. Ea a fost dictată de

mine din cuvânt în cuvânt Dlui. Drag. Demetrescu şi dupĕ ce Dsa. a scris-o

şi eu am citit-o şi am văzut că este întocmai, aşa cum am dictat-o, am

subscris-o şi am investit-o cu sigiliul meu. Şi dupĕ ce va fi investită cu forme

legale, o voi încredinţa Dlui. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu universal.

Făcut în Bucureşti la 8 noembrie, iua sfinţilor Archangheli, Mihail şi Gavriil, în anul mântuirii una mie nouă sute, iar al vieţii mele opteci şi unul.”

† Iosif Mitr. Moldovei101

SJAN Iaşi, Fond Documente, Pachetul 168, nr. 70, filele 1-4.

––––––-

Pe prima pagină a Testamentului s-a făcut, ulterior scrierii acestuia, următoarea însemnare: ut astăi doă eci şi opt (28) Ianuarie anul una mie noă sute doi. Prim president (urmează semnătura acestuia). De asemenea, în partea dreaptă sus, tot la prima pagină, se află semnătura legatarului testamentar (D. A. Sturdza) şi a grefierului N. Răduleanu. Testamentul s-a păstrat într-un plic pe care s-a aplicat, pe faţa acestuia, în ceară roşie, pecetea mitropolitului Iosif (de 5 ori). Pe verso-ul plicului a fost scris procesul verbal de întocmire a testamentului, la 11 noiembrie 1900.

–––––––

Din aceasta perspectiva, apelativul de “milostiv” cu care a fost pavoazat numele lui naniescu iosif in actul de canonizare apare cu atat mai batjocoritor cu cat “milostenia” sa a fost directionata catre stabilimentele si leprozeria satanismului globalist .

O alta fapta condamnabila a lui naniescu iosif, in complicitate tot cu d.a. sturdza care indeplinea functia de ministru al cultelor, a fost vaduvirea Catedralei Ortodoxe din Iasi de Cupola Bisericii Sfintei Sofia din Constantinopol – cum prevedea planul initial – si batjocorirea acesteia cu elemente arhitecturale specifice templelor eretice occidentale la care a adaugat si pictura eretica realist-renascentista a lui ghita tattarescu.

Pe de alta parte, Catedrala Ortodoxa din Sibiu, construita in aceeasi perioada ca si cea din Iasi, desi garnisita si ea cu elemente arhitecturale specific templelor eretice occidentale, si-a putut permite prezenta Cupolei Bisericii Sfintei Sofia din Constantinopol, fapt ce arata ca opresiunea satanisto-globalista asupra Bisericii Ortodoxe din imperiul austro-ungar era mai blanda decat cea din regat, lucru confirmat si de adapostul pe care-l primeau in imperiu cei prigoniti din regat .

O alta fapta condamnabila a fost si relatia stransa pe care o mentinea cu o alta lepra a satanismului globalist, ierarhul melchisedec stefănescu (a carui canonizare o doreste ierarhul eretic in cuget de la Epsicopia Romanului), pe care naniescu iosif  il denumea in mod excesiv “Fratia Voastra” chiar si de trei ori in cadrul aceleiasi fraze, fraza in cupinsul careia mai comite un act eretic, invocand “gloria” “lui Dumnezeu” care exprima spectrul creat in loc de “slava lui Dumnezeu” care exprima harul necreat .

“Pentru a ilustra mai bine cunoştinţele de muzică bisericească ale

Mitropolitului Iosif, redăm în continuare un fragment dintr-o epistolă

inedită, adresată de înaltul ierarh episcopului Melchisedec Ştefănescu, la 27

septembrie 1884: „ … Cu toate acestea, văzând stăruinţa Frăţiei-Voastre şi pentru a nu se împiedica o lucrare care, cu timpul, dacă vom mai trăi noi, aceşti de astăzi, se va putea perfecţiona şi preciza expresiunea melodiei cântărilor noastre bisericeşti, vin a mă pronunţa şi eu alături de Frăţia-Voastră pentru tipărirea pe notele liniare după dorinţa Frăţiei-Voastre, exprimându-mi şi eu învoirea cu binecuvântarea acestei lucrări, implorând ajutorul lui Dumnezeu pentru gloria numelui Său celui prea înalt şi a toate creator”30.”

„- Episcopul Melchisedec Ştefănescu, deschizător de drumuri în masoneria din Moldova –

Episcopul Melchisedec Ştefănescu, savant şi teolog, a activat în loja „Renaissance” din Ismail ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. ”

https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/episcopul-melchisedec-stefanescu-deschizator-de-1488252.html?fbclid=IwAR0-FlRDFFHZltQz_iRPuYQWdW9LqAZpruSjRWYJ-_ZjOD77QlEUzwcKKgs

Relatiile de “fratietate” indarjita pe care naniescu iosif le intretinea cu doua lepre ale satanismului globalist ca d.a. sturdza si melchisedec stefănescu denota derapajul sufletesc in care acesta se afla si confirma ca actul “canonizarii” este condamnabil la randul lui si agravat de perspectiva “canonizarii” apostatului melchisedec stefănescu .

„Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, ne-a oferit un interviu în care ne vorbeşte despre Zilele Episcop Melchisedec Ştefănescu, dar şi despre demersurile întreprinse pentru canonizarea ierarhului care a fost numit „părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. ”

https://doxologia.ro/melchisedec-stefanescu-reinviat-spiritualitatea-identitatea-neamului-nostru?fbclid=IwAR2CXBDZA5CWMVdSJNYHa72WmuqbIErNxQLDEGlbTtyqavBT6p0iGgXje6s

O alta fapta reprobabila savarsita de catre mitropolitul naniescu iosif in spectru eretic ecumenist a fost instituirea surogatului cantarilor corale de extractie eretica occidentala in spatiul liturgic, cu scopul macularii si devorarii vigorii sufletesti a poporului roman .
Aceasta masura a luat-o in acelasi duh al supunerii fata de structura satanisto-globalista care administra tara, ca unealta obedienta a acesteia .

Pentru a se constientiza mai profund magnitudinea tradarii ierarhilor contemporani actului jefuirii Bisericii prin legea secularizarii, remarcam ca nici ierarhul naniescu iosif nu s-a opus perpetuarii acestei samavolnicii, ci dimpotriva, a susutinut-o, caciulindu-se preaplecat in fata prim ministrului satanisto-globalist bratianu in anul 1879 pentru a i se da bani de catedrala, dupa cum ne evoca Patericul Romanesc editia 2001 la pagina 477, aliniatul 2 .

Fata de aceste fapte condamnabile savarsite de catre ierarhul naniescu iosif, canonizarea acestuia trebuie anulata intrucat constituie o forma de agresiune impotriva cugetului ortodox al poporului roman, o expresie a demersului apostatic promovat sistematic de catre secta eretica a ierarhilor ce administreaza Biserica .

Hristos in cugetele noastre !