1. Ierarhii si preotii eretici în cuget folosesc predilect rumegarea „rugăciunii in scorbura” pe care o impun credincioșilor mai slabi de înger în sens schismatic, idolatru, în scopul favorizării eresurilor, pentru a-i segrega de cei mărturisitori, călcând în picioare porunca hristologică „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu cu ei.”
2. Astfel, îi nihilizează volitiv, spunându-le că ei sunt oricum proști și trebuie doar să se roage rumegandu-si propria scorbura, să nu mai pună întrebări care deranjează așezămăntul eretic, favorizând inclusiv grupuri de rugăciune de scorbură deviate idolatru .
3. Ori conjugarea hristologică în cuget și mărturisire este vitală întăririi, înviorării și supraviețuirii obstei ortodoxe inclusiv prin exploatarea Universului Patristic :
„Ruminația (rumegarea) excesivă, întoarcerea fără ieșire asupra sinelui nu reprezintă calea către cunoaștere, ci mai degrabă drumul spre tulburare și zbucium. Cunoașterea de sine se naște în contextul relațiilor cu ceilalți, relații reflectate apoi în descoperirea spontană a gândurilor în fața unor îndrumători spirituali.
Pentru a te măsura ai nevoie de un reper exterior, în funcție de care să te judeci. Când faci un asemenea exercițiu, păcătuiești de două ori. În primul rând intri într-o logică a concurenței, în care scopul vieții încetează să mai fie drumul comunitar spre unirea cu Dumnezeu și devine lupta pentru a fi mai bun, mai special, mai sfânt decât altul (indiferent cine). Apoi, intrând în logica aceasta, sfârșești prin a te abandona definitiv egoismului.
Avva Pafnutie face efortul de a ieși prin dialog din autosuficiență. Tocmai de aceea parcurge de două ori pe lună câte douăsprezece mile, pentru a sta de vorbă cu bătrânii. Și face asta cu încăpățânare, pentru a primi mereu același sfat reiterat: Nu te măsura pe tine însuți. De multe ori, ne concentrăm atât de mult asupra propriilor noastre defecte, greșeli și neputințe, încât uităm de scopul nostru final: să ne unim cu Dumnezeu.”
4. Deci atomizarea obștei crestine prin șobolănirea în „rugăciunea de scorbură” este o forma de batjocură instituționalizată care permite satanismului globalist să pulverizeze orice formă majoră de conjugare hristocentrică in Curatia Cugetului Ortodox prin uneltele lor ierarhicești .
5. Iar prin asta nihilizează, adică anulează și orice șansă de mântuire parusiacă a românilor .
6. De aceea, demersul măntuitor, în Curăția Cugetului Ortodox prin triada echilibrata a trezviei, rugăciunii și mărturisirii obștești este esențial .
Hristos în cugetele noastre !