Impotriva canonizarii mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, agent al imperialismului rusesc, stau faptele sale savarsite .
Astfel :
- A tradat in anul 1786 Biserica Stramoseasca – fusese calugarit la Constantinopolin 1778 si hirotonit ieromonah la Iasi la 1 septembrie 1781 –, parasind Moldova (intrucat turcii il suspectau de raspandirea ideilor francmasonice) impreuna cu un reprezentant al familiei mavrocordatilor, Alevandru al II-lea, cu destinatia Poltava unde a fost hirotonit la 26 decembrie 1791 „episcop-vicar de Akerman şi Bender“ (Cetatea Albă şi Tighina)“.
„Fiind suspectat de răspândirea ideilor francmasonice de către turci, el se refugiază la Poltava (unde va fi profesor de filosofie «1782–1784»). După alţi doi ani, se reîntoarce în Moldova şi este „hirotesit arhimandrit de mitropolitul Gavriil Calimachi“.
„În 1786 a fost propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci, a stat la episcopul Iacov din Huşi până în anul 1787, când, în urma izbucnirii războiului dintre ruşi şi turci, a plecat la Poltava împreună cu domnul Alexandru Mavrocordat (1785 – 1787) şi cu câţiva boieri moldoveni.
Modesta slujbă de dascăl nu-l satisfăcea pe arhimandritul Gavriil şi el căuta un câmp mai larg de activitate. Împrejurările l-au ajutat. Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennicov al Poltavei, fiind numit de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse „ocârmuitor“ al Bisericii din Moldova (oct. 1788 – ian. 1792) – ocupată pe atunci de ruşi – a hirotonit la 26 decembrie 1791 pe arhimandritul Gavriil „episcop-vicar de Akerman şi Bender“ (Cetatea Albă şi Tighina)“.
- A fost o unealta a imperialismului rus prin care s-a incalcat teritoriul canonic al Moldovei de catre rusi, „fiind hirotonit la 10 februarie 1792 de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse ca „mitropolit al Moldovei””.
„Însă în aprilie acelaşi an noul domn Alexandru Moruzi l-a trimis în stare de arest la Istanbul, fiind eliberat prin mijlocirea ambasadorului rus la Poartă , s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit la 10 mai 1793 episcop al Gotiei (Ecaterinoslav), apoi a fost numit în eparhia din Novocercask şi în sfârşit la 29 septembrie 1799, ridicat în scaunul de mitropolit al Kievului şi Haliciului (1799 – 1803).”
- A incalcat porunca Mantuitorului de a nu te jura conform Capitolului 5 din Sfanta Evanghelei dupa Matei, versetele 33 – 37 prin depunerea juramantului în anul 1808, înaintea prinţului Prozorovski .
„33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”.
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”
„Mitropolitul Gavriil care a depus jurământul în 1808, înaintea prinţului Prozorovski, trece în Moldova în luna mai 1808 şi se aşază în scaunul mitropoliei Moldovei. După doi ani, îl va înlătura pe mitropolitul Dositei Filitti din Valahia înlocuindu-l cu un grec originar din insula Mitilena, Ignatie.”
- A sustinut ruperea Basarabiei, recunoscand in scris hotarul de pe Prut : „prima cerere este adresată comandantului armatelor ruseşti amiralul P.V. Ciciagov la 6 august 1812 cu Nr. 769“19, unde mitropolitul Gavriil scria următoarele: „Când mă aflam la Sankt-Petersburg, după ce s-a primit acolo ştirea despre încheierea păcii cu Poarta Otomană, după care pace râul Prut e fixat hotar şi tot pământul ce se află între râurile Prut şi Nistru este unit cu Rusia, Prea Sfântul Sinod şi d-l oberprocuror al sinodului au avut consfătuire asupra înfiinţării, în această oblastie nou-alipită, a unei eparhii noi “ .
- A urmarit cu indarjire reducerea numarului de preoti romani ca masura anticlericala si antiromaneasca .
„Având ca model, pentru noua eparhie, organizarea eparhiilor ruseşti, mitropolitul Gavriil aduce la cunoştinţa sinodului că, deocamdată, nu-i va fi cu putinţă să introducă în eparhia basarabeană numărul clericilor după normele parohiale („ştatnoe polojenie“) din Rusia, deoarece „«aici» –explica mitropolitul– «a lăsa biserica parohială fără doi preoţi înseamnă a călca orânduiala cuvenită». Ţinând seama de aceasta, Gavriil raporta că, deşi stăruie, cu orice chip, să micşoreze numărul preoţilor pe la sate, totuşi aşteaptă în privinţa aceasta indulgenţă milostivă din partea sinodului.”
6. A impus erezia etno-filetista, inlocuind preotii romani cu preoti rusi prin sprijinirea procesului de rusificare a Basarabiei, justificandu-si in mod perfid masura cu scopul “ridicarii nivelului intelectual” :
„O altă măsură de care se folosea mitropolitul Gavriil spre a ridica nivelul intelectual al preoţimii locale, era invitarea preoţilor din eparhiile ruseşti, pe care-i aşeza adeseori în locul preoţilor români. De exemplu la Catedraladin Chişinău, din 18 clerici, câţi erau în anul 1812, 16 au fost aduşi din Rusia.”
- A impus erezia etno-filetista, rusificand seminarul teologic pe care-l infiintase :
“Obiectele se predau toate în limba moldovenească şi numai mai târziu limba moldovenească a fost înlocuită cu cea rusă“ .
- A promovat erezia clericalista, favorizand copiii preotilor :
“Cu toată insistenţa stăpânirii eparhiale, preoţimea nu era la început dispusă să-şi dea copiii la seminar şi, în 1813, din 53 de elevi abia şapte din ei erau copiii clericilor din sate. Pentru a pune capăt acestei nepăsări, mitropolitul Gavriil a dat în 1815, un ordin, arătând ca acei clerici, care nu vor asculta de îndemnul lui, vor fi pedepsiţi, iar copiii lor, după ce vor ajunge la vârsta de 15 ani, fără studii vor fi scoşi din tagma duhovnicească spre a fi luaţi la slujbă unde va fi nevoie. Ordinul a avut oarecare efect, deoarece mai mulţi preoţi au început să-şi trimită copiii la seminar.
Seminarul era menit, în acest chip, în primul rând pentru copiii clericilor, cărora li se acorda 30 de burse”46. Însă, nu era interzisă şi primirea copiilor laici. Mai mult: pe temeiul intervenţiei guvernatorului Sturza, Alexandru I a aprobat ca în Seminarul din Chişinău, până la înfiinţarea unei şcoli civile să urmeze cursurile şi tinerii laici.”
9. A transformat Basarabia intr-o eparhie româno-rusă.
„Oricare ar fi opinia noastră, cert este, că datorită schimbărilor pe care le-a introdus în viaţa eparhiei sale, aceasta va deveni treptat o eparhie româno-rusă.„
10. Daca mai adaugam si caracterizarea de „nesatul carunt” (nu numai de functii imperiale rusesti ci si de bucate) pe care i-a facut-o poetul rus A.S. Puşkin, intrucat “acest bătrân de aproape 75 de ani iubea să mănânce mult şi gustos oriunde ajungea, chiar şi în zilele Postului Mare, perioada abţinerii.”, avem tabloul unei grosolanii ecleziale a B.O.Ruse si obedientei sale numite Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove .
In raport cu multitudinea faptelor condamnabile savarsite, canonizarea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni reprezinta o batjocura la adresa Bisericii Ortodoxe Stramosesti a Romanilor .
http://dacoromania-alba.ro/nr49/un_reprezentant.htm
Hristos in cugetele noastre !