Rod al plinirii poruncilor evanghelice în viața comunităților creștine post-apostolice, al proclamării Adevărului de Credință în Duhul soboarelor ecumenice, precum și al cântarii slavei dumnezeiești, universul patristic îl desparte pe omul râvnitor de spectrul înșelăciunii, împodobindu-l cu frumusețea cea dintâi spre veșnica sa desăvârșire.
Vigoarea mărturisirii pe care Sfinții Părinți au arătat-o încă din primele secole creștine a constituit temelia articulării canonice, dogmatice sau imnografice a următoarelor veacuri.
Astfel că întregul univers patristic produce puternice reverberații în actualitate, ca expresie plenară a universalismului hristocentric ce constituie reperul fundamental în raportarea omului la satanismul globalist actual.
Geneza satanismului globalist actual o putem identifica asemeni căderii îngerilor cu momentul anatemizării din 1.054 care a certificat căderea definitivă a creștinismului occidental.
Ca o sinteză a ereziilor practicate în ultima mie de ani de la anatemizarea din 1.054, satanismul globalist ne înfățișează chipul tenebros al înșelăciunii ca efect al practicării unui larg spectru de erezii în sânul occidentului căzut și transmis în bună masură și orientului ortodox.
Una dintre primele erezii transmise orientului ortodox este catalogarea anatemizării din 1.054 drept “schismă”, ceea ce ar menține structura satanistă a Vaticanului în categoria înșelătoare a unor eventuale Biserici “istorice”, fiindcă în urma unei schisme pot ramâne în picioare ambele Biserici, în funcție de subiectul schismei, însă în urma anatemizării dogmatice a rămas numai Una, cea Sfântă, Sobornicească și Apostolească.
Deci trebuie eliminată și stigmatizată expresia decadenta “schisma din 1.054” și înlocuită cu expresia firească de „anatemizarea din 1.054”.
În privința imbecilismului demonologiei primatului papal care a generat și diseminat fantasma pulverizării esenței divine în fața dorinței bolnave a Vaticanului de a sui un om pe soclul dumnezeirii, această erezie a primatului omenesc a produs, prin specularea chenozei Fiului lui Dumnezeu, o serie de alte erezii cum ar fi demonologia “spațiului intratreimic” – de altfel cel de nepătruns cu mintea – sau a “iubirii intratreimice” dintre persoanele treimice care sunt de altfel sursa iubirii, neavand necesitatea de a se iubi sau de a iubi, fiindca nu sunt coruptibile pentru a avea nevoie de a fi restaurate sau eventual mântuite prin exercițiul iubirii!
De altfel, demonologia primatului papal este și sursa ereziei renascentiste și a celor derivate care i-au succedat, deismul, pozitivismul, iluminismul, socialismul, comunismul culminând cu satanismul globalist vădit antihristic.
Cea mai raspandita erezie este erezia demonologiei ecumeniste care maculeaza si amputeaza Ortodoxia considerand-o nedeplina, in sensul ca Ortodoxiei i-ar fi straine caile prin care ereticul sau paganul s-ar putea mantui in afara ei.
Aici identificam doua inselatorii prin care se spune ca ereticul sau paganul s-ar putea mantui si anume, prin asa zisul botez dobandit prin jertfirea sangelui eretizat lui Hristos sau prin legea constiintei schilodite si inabusite de erezii si duhuri eretice .
Dincolo de caracterul aberant al acestor doua metode mizerabile de maculare a actului hristologic al Judecatii individuale, erezia ecumenista are rolul insidios si devorant de a arunca in iadul puturoseniei, al nelucrarii si al nerodirii pe ortodoxul somnolent care va considera ca sade bine, avand mantuirea asigurata prin Sfintele Taine ale Bisericii fata ereticul sau paganul lipsit de lucrarea curatitoare a acestora .
O alta erezie de actualitate derivata din cea ecumenista si care devoreaza la radul ei sufletele ortodocsilor imputurositi este cea a nevolniciei identificata si condamnata de Sfantul Simeon Noul Teolog care proclama incapacitatea ortodocsilor de a se putea asemana Sfinților Părinți .
Printre alte erezii de actualitate mentionam pe cea clericalist episopocentrista, personalista, a juramantului si a validarii botezului eretic prin care este tinut captiv in siajul desfranarii ortodoxul, victima a unei asa zise cununiii mixte care este o alta inselatorie intrucat Sfanta Taina a Cununiei nu lucreaza asupra insotitorului eretic ci este batjocorita aceasta Sfanta Taina in mod institutionalizat .
Noianul ereziilor actuale practicate la nivel eclezial impune adoptarea pozitiei duhovnicesti a Sfintilor Parinti de nepomenire a ierarhilor eretici in cuget, intrucat prin faptele lor savarsite “cu capul descoperit”, adica in mod public, se maculeaza si devoreaza sufletele credinciosilor aflati intr-o mai mult sau mai putin constienta stare de partasie la ereziile ierarhilor .
Adica starea de nepomenire este starea duhovniceasca a momentului istoric contemporan prin excelenta si constituie un imperativ al epocii degadante in care traim, o lucrare de distantare si decuplare de integrismul demonic globalist care se realizeaza la nivel eclezial prin actele de tradare asumate de ierarhii actuali .
Hristos in mijlocul nostru !