Anularea canonizarii lui naniescu iosif se bazeaza in principal pe faptele condamnabile savarsite de catre acesta in complicitate cu lepra satanisto-globalista d.a. sturdza – ucigasul taranilor rasculati in anul 1907 si unul dintre groparii lui Mihail Eminescu, prim ministrul care-si musca ministrii de picioare latrand ca un caine pe sub masa guvernului – care a murit demonizat, insa denumit de naniescu iosif in mod suspect si desantat “Fiu credincios al sfintei nóstre Biserici şi zelos întru păstrarea credinţei strămoşeşti, care ne-a păstrat „Ţara, limba şi averea, ”. Secundar, naniescu iosif a sustinut relatii stranse si cu o alta unealta a satanismului globalist – numitul melchisedec stefănescu, un alt jefuitor al Bisericii noastre stramosesti .
Dintre faptele condamnabile savarsite de catre naniescu iosif mentionam prejudicierea Bibliotecii Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane cu cele peste 10.000 de volume donate stabilimentului eretic sincretist al academiei romane condus de unelte ale satanismului globalist ca d.a. sturdza .
De altfel, aceasta donatie a avut la baza relatia stransa pe care o avea cu lepra satanisto-globalista d.a. sturdza care a ocupat si functia de presedinte al academiei romane pe langa cele de prim ministru, minstru de externe, al cultelor, etc. .
Condamnabil a fost si faptul ca naniescu iosif l-a delegat legatar universal pe lepra satanisto-globalista d.a. sturdza :
“Dar pentru ca dorinţa mea aceasta să nu fie zădărnicită, am hotărât
a o lăsa, ca ultima mea voinţă sau testamentul meu şi am cugetat în acelaşi
timp şi la persóna care am creḑut că o va aduce la îndeplinire.
Spre acest sfîrşit dintre multele persóne pe care le-am cunoscut, mam
gândit la Dl. Dimitrie A. Sturdza, fost preşedinte de consiliu, secretarul
Academiei Române, fiu drept credincios al sfintei nóstre Biserici şi zelos
întru păstrarea credinţei strămoşeşti, care ne-a păstrat „Ţara, limba şi
averea, şi l-am rugat să primiască această însărcinare, pentru care rog pe
bunul Dumneḑeu să îi lungiască anii vieţii séle, dăruindu-i tot binile şi tótĕ
cele de folos, spre a servi încă mulţi ani scumpa noastră Patrie, apărînd şi
susţinând şi Biserica, şi domnia sa asigurîndu-mă că primeşte a lua asuprăşi
această osteneală; de a aduce la îndeplinire ultima mea voinţă, iată că o
aştern aici pe hârtie:
Instituesc dar prin aceasta pe Domnul Dimitrie A. Sturdza legatar
universal al meu, chiar din momentul când eu voi adormi în Domnul,
asupra a tot ce va găsi în casele locuite de mine, aci în Bucureşti, în curtea
bisercii Antim şi asupra tuturor obiectelor ce se vor găsi în apartamentele
locuite de mine în Iaşi, reşedinţa mitropolitană, exceptându-se obiectele
casei şi acelea cari figurează în inventarul sfintei Mitropolii şi rog pe Dl.
Dimitrie A. Sturdza să îngrijească a aduce la îndeplinire cele ce urmează, avĕnd ca ajutor întru aceasta pe Domnii Dr. Dragomir Demetrescu,
profesor universitar şi Ilie Popescu şef de birou în ministerul lucrărilor
publice, cari amĕndoi au fost pe lângă mine ani îndelungaţi, iar Dl.
Popescu crescut de copil, în casă la mine şi ajutat de mine, fiindu-mi
scriitor. Acestora le-am spus prin viu grai cum trebue să se urmeze cu tótĕ
lucrurile mele. Rog dar pe Dl. Dimitrie A. Sturdza legatarul meu universal
ca împreună cu aceşti executori testamentari ai mei să îngrijească:
- Să fiu înmormântat în locul pe care l-am arătat, lângă zidul
Bisericii celei mari, catedrala mitropoliei din Iaşi, în afară, lângă zid în
partea dinspre miază zi şi să pună pe mormântul meu, piatra cu inscripţia
pe care am făcut-o eu, fiind încă în viaţă, remânînd a se însemna ḑiua şi
anul morţii mele.
- Tóte cărţile mele, manuscriptele şi documentele, câte se vor afla
în locuinţa mea din Bucureşti şi Iaşi, rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, a le
dărui Academiei Române, până la cea din urmă hârtie scrisă, ca acolo unde
am dat, fiind eu încă în viaţă, mare parte din ele, aci să se păstreze d’a
pururea sub numele „Biblioteca Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei,
dăruită Academiei Române”, spre a se putea folosi de ele toţi iubitorii de
ştiinţă şi toţi aceia cari vor voi şi vor dori să cunoască trecutul istoric al
scumpei nóstre Patrii şi al sfintei nóstre Biserici Ortodoxe.
- Rog pe Domnul Dimitire A. Sturdza ca tóte vestmintele mele
bisericeşti, vase şi ornamente sacre, cărţi de ritual şi altele cari aparţin
bisericei şi cultului, ca icóne, cărţi pentru uzul bisericesc, ca minee,
liturghii, evanghelii şi altele, tóte să le dăruiască sfintei Mitropolii a
Moldovei şi Sucevei unde am archipăstorit şi aci, în biserica cea mare, să se
păstreze în anume vestmântare, tóte cu numele meu, ca dăruite de mine
sfintei biserici, unde am servit în ultimele mele ḑile. Tóte să se păstreze în
acea biserică, la care, copil fiind am asitat când fericitul metropolit
Veniamin a pus piatra fondamentală, în anul 1893, iulie 3, ḑiua sĕptemĕnei
luni. Despre tóte aceste lucruri rog pe Dl. Sturdza şi pe Dnii Drag.
Demetrescu şi Ilie Popescu să îngrijască a se face un inventar în trei
exemplare, din cari, unul se va păstra la sfînta mitropolie, al doilea se va
trimite ministerului Cultelor şi al trielea se va păstra la Academie. Acest
inventar va purta numele: « Inventar de obiecte dăruite bisericii sf.
Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, de Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei ».
- D’asseminea rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu
universal să îngrijască ca şi celelalte obiecte ale mele, cari nu intră în
prevederile punctelor 2 şi 3 ale acestui testament, şi acestea să fie date la
destinaţiunea lor, aşa precum am orânduit şi am spus prin viu grai, fiind eu
încă în viaţă Domnilor Drag. Demetrescu şi Ilie Popescu, ajutórele
Domnului Sturdza şi executorii mei testamentari.
- Fiindcă eu, deşi nu am strâns bani, dar doresc să las o mângîiere
bănească casnicilor mei şi acelora cari m-au servit, anume Dlui Ilie
Popescu scriitorul meu şi servitorilor mei din Iaşi şi Bucureşti, anume:
Alexandru Agapi, Fevronia Popa, Dumitrana Vasilescu şi Maria Niculescu,
rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu universal să mijlocească la
Academia Română, căreia am dat tóte cărţile, manuscriptele şi
documentele, singura mea avere, ca această instituţiune să gratifice o dotă
pentru tot d’a una pe aceşti sus ḑişi casnici ai mei şi anume : pe Dl. Ilie
Popescu cu suma de cinci mii lei (5000), pe Alexandru Agapi şi Fevronia
Popa cu câte una mie lei (1000) pentru fiecare şi pe Dumitrana Vasilescu şi
Maria Niculescu cu câte cinci sute lei (500) lei pentru fiecare în total pentru
toţi să dea opt mii lei (8000).
Acesta fiind testamentul meu sau ultima mea voinţă pe care şi
verbal am făcut-o cunoscut Domnului Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu
universal şi Dlor. Dr. Drag. Demetrescu şi Ilie Popescu ajutórele séle şi
executorii mei testamentari, îi rog a o aduce la îndeplinire întocmai din
chiar momentul când Domnul mĕ va chema la Sine. Ea a fost dictată de
mine din cuvânt în cuvânt Dlui. Drag. Demetrescu şi dupĕ ce Dsa. a scris-o
şi eu am citit-o şi am văzut că este întocmai, aşa cum am dictat-o, am
subscris-o şi am investit-o cu sigiliul meu. Şi dupĕ ce va fi investită cu forme
legale, o voi încredinţa Dlui. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu universal.
Făcut în Bucureşti la 8 noembrie, ḑiua sfinţilor Archangheli, Mihail şi Gavriil, în anul mântuirii una mie nouă sute, iar al vieţii mele optḑeci şi unul.”
† Iosif Mitr. Moldovei101
SJAN Iaşi, Fond Documente, Pachetul 168, nr. 70, filele 1-4.
––––––-
Pe prima pagină a Testamentului s-a făcut, ulterior scrierii acestuia, următoarea însemnare: Văḑut astăḑi doă ḑeci şi opt (28) Ianuarie anul una mie noă sute doi. Prim president (urmează semnătura acestuia). De asemenea, în partea dreaptă sus, tot la prima pagină, se află semnătura legatarului testamentar (D. A. Sturdza) şi a grefierului N. Răduleanu. Testamentul s-a păstrat într-un plic pe care s-a aplicat, pe faţa acestuia, în ceară roşie, pecetea mitropolitului Iosif (de 5 ori). Pe verso-ul plicului a fost scris procesul verbal de întocmire a testamentului, la 11 noiembrie 1900.
–––––––
Din aceasta perspectiva, apelativul de “milostiv” cu care a fost pavoazat numele lui naniescu iosif in actul de canonizare apare cu atat mai batjocoritor cu cat “milostenia” sa a fost directionata catre stabilimentele si leprozeria satanismului globalist .
O alta fapta condamnabila a lui naniescu iosif, in complicitate tot cu d.a. sturdza care indeplinea functia de ministru al cultelor, a fost vaduvirea Catedralei Ortodoxe din Iasi de Cupola Bisericii Sfintei Sofia din Constantinopol – cum prevedea planul initial – si batjocorirea acesteia cu elemente arhitecturale specifice templelor eretice occidentale la care a adaugat si pictura eretica realist-renascentista a lui ghita tattarescu.
Pe de alta parte, Catedrala Ortodoxa din Sibiu, construita in aceeasi perioada ca si cea din Iasi, desi garnisita si ea cu elemente arhitecturale specific templelor eretice occidentale, si-a putut permite prezenta Cupolei Bisericii Sfintei Sofia din Constantinopol, fapt ce arata ca opresiunea satanisto-globalista asupra Bisericii Ortodoxe din imperiul austro-ungar era mai blanda decat cea din regat, lucru confirmat si de adapostul pe care-l primeau in imperiu cei prigoniti din regat .
O alta fapta condamnabila a fost si relatia stransa pe care o mentinea cu o alta lepra a satanismului globalist, ierarhul melchisedec stefănescu (a carui canonizare o doreste ierarhul eretic in cuget de la Epsicopia Romanului), pe care naniescu iosif il denumea in mod excesiv “Fratia Voastra” chiar si de trei ori in cadrul aceleiasi fraze, fraza in cupinsul careia mai comite un act eretic, invocand “gloria” “lui Dumnezeu” care exprima spectrul creat in loc de “slava lui Dumnezeu” care exprima harul necreat .
“Pentru a ilustra mai bine cunoştinţele de muzică bisericească ale
Mitropolitului Iosif, redăm în continuare un fragment dintr-o epistolă
inedită, adresată de înaltul ierarh episcopului Melchisedec Ştefănescu, la 27
septembrie 1884: „ … Cu toate acestea, văzând stăruinţa Frăţiei-Voastre şi pentru a nu se împiedica o lucrare care, cu timpul, dacă vom mai trăi noi, aceşti de astăzi, se va putea perfecţiona şi preciza expresiunea melodiei cântărilor noastre bisericeşti, vin a mă pronunţa şi eu alături de Frăţia-Voastră pentru tipărirea pe notele liniare după dorinţa Frăţiei-Voastre, exprimându-mi şi eu învoirea cu binecuvântarea acestei lucrări, implorând ajutorul lui Dumnezeu pentru gloria numelui Său celui prea înalt şi a toate creator”30.”
„- Episcopul Melchisedec Ştefănescu, deschizător de drumuri în masoneria din Moldova –
Episcopul Melchisedec Ştefănescu, savant şi teolog, a activat în loja „Renaissance” din Ismail ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. ”
https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/episcopul-melchisedec-stefanescu-deschizator-de-1488252.html?fbclid=IwAR0-FlRDFFHZltQz_iRPuYQWdW9LqAZpruSjRWYJ-_ZjOD77QlEUzwcKKgs
Relatiile de “fratietate” indarjita pe care naniescu iosif le intretinea cu doua lepre ale satanismului globalist ca d.a. sturdza si melchisedec stefănescu denota derapajul sufletesc in care acesta se afla si confirma ca actul “canonizarii” este condamnabil la randul lui si agravat de perspectiva “canonizarii” apostatului melchisedec stefănescu .
„Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, ne-a oferit un interviu în care ne vorbeşte despre Zilele Episcop Melchisedec Ştefănescu, dar şi despre demersurile întreprinse pentru canonizarea ierarhului care a fost numit „părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. ”
https://doxologia.ro/melchisedec-stefanescu-reinviat-spiritualitatea-identitatea-neamului-nostru?fbclid=IwAR2CXBDZA5CWMVdSJNYHa72WmuqbIErNxQLDEGlbTtyqavBT6p0iGgXje6s
O alta fapta reprobabila savarsita de catre mitropolitul naniescu iosif in spectru eretic ecumenist a fost instituirea surogatului cantarilor corale de extractie eretica occidentala in spatiul liturgic, cu scopul macularii si devorarii vigorii sufletesti a poporului roman .
Aceasta masura a luat-o in acelasi duh al supunerii fata de structura satanisto-globalista care administra tara, ca unealta obedienta a acesteia .
Pentru a se constientiza mai profund magnitudinea tradarii ierarhilor contemporani actului jefuirii Bisericii prin legea secularizarii, remarcam ca nici ierarhul naniescu iosif nu s-a opus perpetuarii acestei samavolnicii, ci dimpotriva, a susutinut-o, caciulindu-se preaplecat in fata prim ministrului satanisto-globalist bratianu in anul 1879 pentru a i se da bani de catedrala, dupa cum ne evoca Patericul Romanesc editia 2001 la pagina 477, aliniatul 2 .
Fata de aceste fapte condamnabile savarsite de catre ierarhul naniescu iosif, canonizarea acestuia trebuie anulata intrucat constituie o forma de agresiune impotriva cugetului ortodox al poporului roman, o expresie a demersului apostatic promovat sistematic de catre secta eretica a ierarhilor ce administreaza Biserica .
Hristos in cugetele noastre !