Cuget Ortodox

Ca cinstitori, supracinstitori si adulatori  ai Sfintilor 12 Apostoli, Maicii Domnului si, respectiv, Mantuitorului, toti de neam semitic,  ortodocsii nu pot fi anti-semiti .

Tema in discutie nu este “anti-semitismul” ci condamnarea ideologiei iudaiste ajunsa in stadiul degradant al demonologiei  globalisto-sioniste datorita inversunarii cu care semitii iudaisti au negat existenta si lucrarea Fiului lui Dumnezeu pana la uciderea Lui cu asumarea trufas-tenebroasa a varsarii Sangelui Sau “asupra lor si a copiilor lor” .

“25. Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri !”

Sfânta Evanghelie după Matei  Capitolul 27

 

Neiesirea de sub spectrul acestui nebunesc autoblestem prin pocanie si  intoarcerea la Hristos, la Ortodoxie, constituie cauza derapajului etnicilor semiti iudaisti care cu timpul au ajuns sa se cantoneze in sfera luciferismului globalisto-sionist sustinut de partenerii de la vatican cu care alaturi de “steaua comunista” a vaticanului au plasmuit si “steaua lui David”, ambele fara suport hristologic, fiind ingemanate pe stema u.s.a. (steaua lui David fiind descrisa de stele comuniste) si generate de trufia de a-i “ilumina” cu praf stelar pe crestini si, respectiv, pe semitii iudaisti, adica de a-i sataniza .

Pe cale de consecinta, inhaitandu-se la varf cu gruparea satanista de la vatican adepta a practicii “divide et impera” care a distrus crestinismul occidental,  neamul semitic iudaist a ajuns sa fie folosit ca ispita diavoleasca pentru celelalte neamuri .

Impotriva acestei stari de lucruri, romanii ortodocsi, ca unii ce au fost altoiti pe vechea credinta iudaica,  sunt foarte deschisi si jertfelnici in a-i ajuta pe semitii iudaisti de a scapa de sub spectrul acestui auto-blestem dupa cum ne-o arata larga arie de manifestare a comunitatii semitice iudaiste din Romania care pe langa pastrarea identitatii, a putut prelua de bunavoie nume romanesti, s-a putut boteza ortodox asemenea lui Nicolae Steinhardt, a putut emigra in Tara Sfanta sau in occident, strategie  consacrata de Statul Roman impreuna cu marele om politic semit romanofon, Wilhelm Filderman .

“17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate (iudeii), şi tu, care erai măslin sălbatic (ortodocsii), ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.

19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu (ortodocsii).

20. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate (iudeii), iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;

21. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti (iudeii), nici pe tine (ortodocsii) nu te va cruţa.

22. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut (iudeii) în bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu (ortodocsii) vei fi tăiat.”

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 11

 

Astfel ca, fumigena “anti-semitismului” ortodocsilor ascunde de fapt neasumarea esecului iudaismului semitic de a nu putea trai in pace cu celelalte neamuri fara Pacea lui Hristos, vietuind intr-o stare de perpetua frica, neliniste si tulburare in asteptarea falsului mesia vadit antihristic .

“27. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 14

 

In concluzie, dobandirea pacii in Hristos de catre neamul semitic iudaist si abandonarea fumigenei “anti-semitismului” se poate realiza revenind prin realtoire la maslinul Dreptei Credinte Ortodoxe, imbogatind Ortodoxia cu batrana si viguroasa gena iudaica dupa cuvantul Sfântului Apostol Pavel :

“23. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi (iudeii).

24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic (ortodocsii) şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor (iudeii).”

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 11

 

Hristos in cugetele noastre !

 

Fața de Dreapta Credinta Ortodoxa, religiile sunt scorneli diavolești care au erupt din putoarea malefică a ereziilor si idolatriilor !

Înșelătoria cu care sunt dopați bolânzii care cred în duh eretic ecumenist cum că religiile sunt bune, ni se dezvăluie în toată întunecimea sa macabră lecturând

EXTRASE DIN CORAN CARE INSTIGĂ LA OMUCIDERE SI GENOCID :

[2:191] Omorâţi-i oriunde-i întâlniţi, izgoniţi-i din locul de unde vă vor fi izgonit. Ispita este mai aprigă decât uciderea. Nu vă războiţi cu ei în preajma Moscheei celei Sfinte, dacă ei nu pornesc lupta cu voi acolo. Dacă se luptă cu voi, omorâţi-i, căci aceasta este răsplata celor tăgăduitori.

Din coran ! „Dacă întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei,”

„[5:33] Aceasta va fi răsplata celor care duc război împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, precum şi răsplata celor care seamănă stricăciunea pe pământ: toţi vor fi ucişi ori răstigniţi, ori li se vor tăia mâna şi piciorul în curmeziş ori vor fi alungaţi din ţară. Aceasta va fi soarta lor: în Viaţa de Acum au ruşinea şi în Viaţa de Apoi, de o osândă cumplită, vor avea parte,”

[8:12] Domnul tău a dezvăluit îngerilor: “Eu sunt cu voi. Întăriţi-i pe cei care cred şi Eu voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc. Zdrobiţi-le grumazurile, zdrobiţi-le fiece deget.”

[8:60] (62)Pregătiţi-le tot ce puteţi, forţă şi cai înşăuaţi, ca să-l îngroziţi pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al vostru şi pe alţii pe care încă nu-i cunoaşteţi, însă îi cunoaşte Dumnezeu.

[9:5] După ce lunile sfinte se vor fi scurs, ucideţi-i pe închinătorii la idoli oriunde îi veţi afla, capturaţi-i, încercuiţi-i, puneţi-le capcane!

[9:29] Războiţi-vă cu cei care nu cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu şi trimisul Său au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea. Războiţi-vă cu ei până vor plăti tributul cu mâna lor după ce au fost umiliţi.

[9:30] Evreii au spus: “Uzair este fiul lui Dumnezeu!” Creştinii au spus: “Cristos este fiul lui Dumnezeu!” Aceasta este vorba din gura lor şi ei repetă vorba celor care tăgăduiau odinioară. Să-i bată Dumnezeu! Cum de se întorc!

[17:16] (17) Când am voit să nimicim o cetate, Noi am poruncit îndestulaţilor ei să se dedea la silnicii şi astfel s-a împlinit asupra ei Cuvântul şi Noi am dărâmat-o din temelii.

[33:60-62] Dacă făţarnicii, cei care au boala în inimă, zurbagii din Medina nu se potolesc, Noi te vom aţâţa asupra lor şi nu vor mai sta mult în preajma ta: blestemaţi vor fi oriunde s-ar afla, înrobiţi vor fi şi omorâţi, după obiceiul hotărât de Dumnezeu celor de odinioară. Tu nu vei afla nici o schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.

„Atunci când vă întâlniţi cu tăgăduitorii, loviţi-le grumazurile şi când le-aţi nimicit forţele, legaţi-i cu tărie şi după aceea: fie îndurare, fie răscumpărare, până când războiul îşi lasă jos poverile. Şi aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la încercare pe unii prin alţii. El nu va face deşarte faptele celor ucişi pe calea lui Dumnezeu,”

Lucrătura satanisto-globalistă de amestecare a religiilor cu Dreapta Credință Ortodoxă are rolul de a-i deturna mental de la harisma rațiunii pe căldiceii botezați ortodox, ajunși în stadiul nevolnicei șobolăneli și de a menține în întunericul eretic ecumenist restul omenirii, amestecând grâul cu neghina .
Soluția este stigmatizarea acestei înșelătorii și a tuturor promotorilor ei concomitent cu întărirea stării de trezvie, rugaciune și marturisire in cuget ortodox !

Hristos în cugetele noastre !

 

Diferenta intre levitatia de extractie demonica bazata pe actiunea directa a fortelor demonice asupra unui om impatimit de slava desarta si desprinderea de puterea pamantului prin puterea harismatica a energiilor NECREATE, care in prealabil l-au despatimit si indumnezeit pe om prin lucrarea virtutilor, este uriasa .

Levitatia este o posesie demonica in timp ce desprinderea harismatica a sfantului impodobit de lumina taborica realizeaza o despovarare de fortele planetare, create, care actioneaza asupra sufletului si trupului sau, reducand influenta acestora prin usurarea trupului de actiunea gravitatiei care este de esenta telurica .

Astfel, cei care leviteaza sunt posedati demonic in timp ce Sfintii sunt impodobiti de lucrarea harismatica in lumina taborica a Duhului Sfant prin usurarea (relativa imponderabilizare) a trupurilor lor de actiunea fortelor telurice care nu-si mai gasesc sprijin in trupurile respective detelurizate prin lucrarea energiilor NECREATE ca in cazul Sfintei Maria Egipteanca, a Sfintilor Pustiei, a Sfantului Serafim de Sarov in convorbirea cu Motovilov sau a Inaltarii Mantuitorului .
Alaturi de celelalte metode cazute cum ar fi yoga, reki, telekinezia, homeopatia, vaccinologia, bioenergia, etc., levitatia esueaza tot in spectrul capturii demonice mai mult sau mai putin intelese, fiindca toate sunt straine de lucrarea energiilor NECREATE prezente in practicarea virtutilor foarte frumos dezvoltate in literatura patristica si vietile Sfintilor Parinti .

Deci energiile NECREATE sunt singurele care dupa vrednicie reaseaza in armonie puterile sufletesti .

Nocivitatea extrasenzorialitatii care este campul de lucru al puterilor demonice si in cazul levitatiei, o intelegem, de exemplu, lecturand cu pricepere opera Sfantului Nicodim Aghioritul numita „Paza celor cinci simturi” sau diferite compendii din operele Sfintilor Parinti .

Adica puterea simtitoare a sufletului trebuie protejata iar nu risipita extrasenzorial pentru a fi infranta de puterile vrasmasesti, adica extrasenzorialitatea nu tine de Dumnezeu, de energiile NECREATE, ci dimpotriva, de puterile demonice care captureaza prin exteriorizare trufasa cele trei puteri sufletesti – cea rationala, cea volitiva si cea simtitoare a caror lucrare este de a mentine armonioasa impreunarea dintre suflet si trup .

Captura demonica levitationala manifestata prin zdruncinarea impreunarii sufletului cu trupul produce daune la nivel trupesc inclusiv prin aparitia hemoragiilor interne prezente mai frecvent la femei .

Starea de indumnezeire este cea prin care eliminandu-se complet lucrarea patimilor din suflet, omul se detelurizeaza, adica elimina actiunea puterilor telurice, a puterilor create de asupra sa tocmai prin lucrarea energiilor NECREATE care desprind omul de aceasta posesie a energiilor si duhurilor cazute, create .
Aici ne sta marturie universul patristic cu Sfintii care sedeau in rugaciune desprinsi de sol dupa ce in prealabil dobandeau lumina taborica pe chip ca expresie a indumnezeirii, a prezenei lui Hristos in inimile si in mintile lor.

Aceasta stare de imponderabilizare, de detelurizare sa nu o confundam cu levitatia care este o forma captura demonica a puterilor si energiilor create in care au cazut inselatii din apus dupa retragerea harului in urma anatemizarii lor in anul 1.054 .

Ereticul francisc de asissi pictat de zian boca la Draganescu ca mare sfant :”In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. „Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, „Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ! […]”

http://www.ortodoxie-catolicism.ro/2011/10/04/francisc-de-assisi-sau-mistica-inselata-a-apusul-catolic/

Un caz emblematic al inselarii demonice in spectru levitational ni-l arata Sfintii Parinti, evocand periculozitatea acestei practici :

“Cum și-a salvat un egumen ucenicul de înșelarea dracilor

Şi luând diavolii mantia celui înşelat au pierit nevăzuţi. Şi se vedea mantia înălţându-se în văzduh până ce nu s-a mai văzut, iar după multă vreme a căzut jos, pe pământ.

Un oarecare călugăr, temător de Dumnezeu, anume Grigorie, ne spunea: „Mi-a venit mie un gând să mă duc la Ierusalim, ca să mă închin la biserica Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos şi la toate Sfintele Locuri, care sunt acolo. Şi când am ajuns la un anume loc, am aflat un mal mare și înalt şi într-însul o peşteră şi sub malul acela era o mănăstire. Şi-mi spuneau mie călugării din mănăstirea aceea că, mai înainte de această vreme, un frate dintre ei avea dorirea ca să locuiască în peştera care era mai sus şi-l ruga pentru aceasta pe egumen. Iar acesta, fiind cu dreaptă socoteală, i-a zis lui: «Fiule, cum vei petrece singur în peşteră, fiindcă n-ai biruit nicidecum încă patimile gândurilor trupeşti şi sufleteşti? Pentru că celui ce voieşte să se liniştească, i se cade să fie lângă învăţători, iar nu singur să se chivernisească. Iar tu nicidecum n-ai ajuns la o măsură ca aceasta şi ceri de la mine ca să-ţi dau învoire să petreci singur în peşteră. Eu socotesc că tu încă n-ai cunoscut cursele cele de multe feluri ale diavolului. Şi mult mai de folos îţi este să slujeşti părinţilor şi, cu rugăciunile acestora, să primeşti ajutor de la Dumnezeu și împreună cu dânşii, în vremurile cele orânduite, să slăveşti şi să lauzi pe Stăpânul tuturor, decât să te lupţi singur cu gândurile cele necurate. Oare n-ai auzit pe grăitorul de Dumnezeu, Părintele Ioan Sinaitul, scriitorul Scării, grăind: Vai de cel ce petrece singur, că de va cădea în lene, nu este cine să-1 ridice pe el. Iar Domnul zice: Unde sunt doi sau trei adunaţi în nunele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20)».

Acestea grăind egumenul către dânsul, n-a putut să-l întoarcă pe el de la nişte gânduri ca acelea, stricătoare de suflet. Deci, vâzându-i dorirea lui cea neschimbată, cu care se ruga ca să petreacă el în peşteră, i-a dat voie. Iar după ce a intrat în peşteră cu rugăciunea egumenului, la vremea de prânz îi ducea lui mâncare un frate, iar el, având o coșniță legată cu frânghie, o lăsa în jos și lua mâncarea. Deci, a fost el câtăva vreme în peşteră. Iar diavolul, cel ce de-a pururea se luptă cu cei ce voiesc a vieţui după dumnezeiasca rânduială, nu înceta a-l tulbura pe acesta, ziua şi noaptea, cu gânduri rele. Apoi, după puţine zile, închipuindu-se în îngerul luminii, diavolul i s-a arătat, zicându-i: «Să ştii că, pentru curăţia ta şi pentru viaţa ta cea cu bune obiceiuri, m-a trimis Domnul ca să slujesc sfinţiei tale». Iar călugărul i-a răspuns: «Dar ce bine am făcut eu ca să-mi slujească mie îngerii?». Iar el a zis: «Toate câte le-ai făcut sunt mari și înalte. Că toate cele frumoase le-ai lăsat şi te-ai făcut călugăr. Apoi, cu postul, cu rugăciunea și cu privegherea te osteneşti. Ba, mai mult, lăsând şi mănăstirea, te-ai sălăşluit aici. Apoi, cum să nu-ţi slujească sfinţiei tale îngerii?» Cu aceste bârfeli l-a îngâmfat pe el şarpele cel pierzător de suflete și l-a adus la mândrie și totdeauna i se arăta lui.

Însă într-o zi, un om fiind bătut de tâlhari a ajuns la acest călugăr. Şi necuratul diavol, care în chip de înger i se arăta lui, i-a zis: «Acest om a fost prădat de tâlhari, iar cele furate de la el sunt în cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, mergând acolo, să şi le ia». Şi, venind omul la peşteră, s-a mchinat, iar călugărul, de sus, i-a zis lui: «Bine ai venit, frate. Ştiu că ai un necaz și că tâlharii au venit şi ţi-au furat cutare și cutare lucru. Nu te necăji peste măsură, că sunt toate puse în cutare loc, iar tu, mergând acolo, le vei afla pe toate și te roagă şi pentru mine».

Deci, omul auzind aceasta, s-a mirat și ducându-se şi-a aflat cele furate și l-a proslăvit pe el în toată ziua aceea zicând: «Călugărul ce a intrat în peşteră este prooroc». Şi se aduna la el mulţime de oameni și-l ascultau pe dânsul şi se minunau de diavoleasca lui învăţătură. Că îi spunea fiecăruia cele ce vor fi şi se împlineau întocmai. Şi aşa s-a înşelat acel ticălos călugăr câtăva vreme.

Iar a doua zi, din săptămâna a doua după înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, i s-a arătat lui spurcatul diavol şi i-a zis: «Să ştii, părinte, că pentru viaţa ta cea fără de prihană și asemenea îngerilor, vor veni la tine și alţi îngeri și așa, cu trup cu tot, te vor lua la ceruri și vei vedea negrăită frumuseţea Stăpânului, împreună cu toţi îngerii». Acestea zicându-le, diavolul s-a făcut nevăzut. Iar iubitorul de oameni şi milostivul Dumnezeu, Cel ce nu voieşte să piară cineva, a pus în inima lui gând ca să-l vestească şi pe egumen. Deci, venind după obicei fratele care îi aducea lui hrană, arătându-se el de sus, i-a zis: «Frate, mergi de spune egumenului ca să vină aici». Iar fratele, ducându-se, a spus egumenului şi acesta, sculându-se degrabă, a venit şi cu o scară s-a suit la dânsul şi i-a zis: «Pentru ce, fiule, mi-ai poruncit să vin aici?» Iar fratele i-a răspuns: «Cum îti voi răsplăti, părinte sfinte, pentru toate câte ai făcut nevredniciei mele?» Iar egumenul i-a zis: «Ce bine ţi-am făcut tie? ». «Părinte, a zis el, prin tine de multe şi mari bunătăţi m-am învrednicit. Că prin tine m-am învrednicit a mă îmbrăca în chipul îngeresc şi prin tine, văd îngerii și cu dânşii a vorbi m-am învrednicit şi prin tine, darul proorociei am luat». Iar egumenul, auzind acestea, s-a mirat şi a zis: «Ticălosule, vezi tu pe îngeri? Sau te-ai învrednicit tu de darul proorociei? Vai de tine, lipsitule de minte. Nu ți-am spus eu ţie să nu mergi în peşteră, ca să nu te înşeli de diavoli?». Şi acestea grăindu-le egumenul, i-a zis fratele: «Să nu spui aceasta, cinstite părinte, că eu pentru sfintele tale rugăciuni văd îngeri. Iar mâine dimineaţa am să fiu înălţat de îngeri la ceruri cu trupul şi să ştii, sfinţia ta, că după ce mă voi sui eu, vreau să cer de la Donmul Dumnezeul nostru, ca şi pe tine să te ia îngerii și împreună cu mine să fii în slava aceea».

Deci, acestea auzindu-le, egumenul l-a lovit peste obraz şi i-a zis: «Te-ai îndrăcit, ticălosule. Dar de vreme ce ai venit aici, nu mă voi duce, ci voi şedea până ce voi vedea ce se va întâmpla ţie. Că îngerii, spurcaţii aceia diavoli de care vorbeşti, eu nu-i voi vedea, dar tu de-i vei vedea venind, îndată să-mi spui mie». După aceea a poruncit să ia scara și a rămas în peşteră, postind eu cel înşelat și cântând Psaltirea neîncetat. Şi după ce a venit ceasul întru care nădăjduia cel înşelat că se va înalța la ceruri, a văzut pe diavolii cei ce veniseră și i-a spus: «Au venit, părinte». Atunci egumenul, cuprinzându-l pe el, a strigat, zicând: «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută robului tău acesta, ce s-a înşelat, şi nu-1 lăsa pe el să fie stăpânit de diavolii cei necuraţi». Acestea zicându-le el, diavolii trăgeau de cel înşelat, vrând să-l răpească de la stareţ, iar acesta îi certa pe dânşii. Şi luând diavolii mantia celui înşelat au pierit nevăzuţi. Şi se vedea mantia înălţându-se în văzduh până ce nu s-a mai văzut, iar după multă vreme a căzut jos, pe pământ. Atunci stareţul a zis celui înşelat: «Oare vezi, lipsitule de minte, ce au făcut diavolii mantiei tale? Aşa urma să-ţi facă şi ţie. Că precum pe Simon vrăjitorul, aşa şi pe tine te-ar fi înălţat în văzduh și, dându-ţi drumul, te-ai fi sfărâmat şi ţi-ai fi dat ticălosul tău suflet.»

Atunci a strigat egumenul pe fraţi şi le-a poruncit să aducă scara şi a coborât pe cel înşelat. Şi i-a poruncit lui să slujească la bucătărie, la pitărie şi la celelalte slujbe ale fraţilor, ca să-şi smerească gândurile. Şi aşa s-a izbăvit fratele acela.

Deci, să luăm aminte la noi înşine şi cu toată grija să ne păzim inima şi să nu primim gândurile pe care diavolii ni le aduc. Ci, mai mult, să ne gândim la moarte şi la veşnicele chinuri, iar gândurile să le omorâm cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea, cerând lui Dumnezeu, cu inimă smerită, ca să ne păzească de toate cursele vrăjmaşilor celor ce ne vânează pe noi”. Dumnezeului nostru, slavă !“

https://doxologia.ro/cum-salvat-un-egumen-ucenicul-de-inselarea-dracilor

In acelasi registru al inselarii si pierzaniei levitationale, regasim si lupta dintre Sfântul Apostol Petru și Simon vrăjitorul :
„Deci, adunând el toată puterea diavolilor care îi slujeau, s-a dus în mijlocul cetăţii Roma şi, suindu-se pe o zidire înaltă, având capul încununat cu cunună de dafini, a început din înălţime cu mânie a grăi către popor: „Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut lucrurilor mele”.

Acestea zicându-le vrăjitorul Simon, a plesnit din mâini, s-a înălţat în văzduh şi a început a zbura şi a se sui spre înălţime, înălţându-l pe el diavolii. Iar poporul, mirându-se foarte, zicea unul către altul: „Acest lucru este de la Dumnezeu, ca să zboare cu trupul prin văzduh”. Atunci marele Apostol Petru a început a se ruga în auzul tuturor, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu smintească popoarele, care cred în Tine!” Apoi iar a strigat, zicând: „Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh unde este acum!”

Atunci diavolii cei certaţi de apostol, îndată au fugit de la Simon prin văzduh şi ticălosul vrăjitor a căzut jos, precum odinioară a căzut diavolul cel lepădat din cer, şi astfel i s-a sfărâmat tot trupul. Iar poporul, văzând acestea, a strigat multă vreme, zicând: „Mare este Dumnezeul propovăduit de Petru. în adevăr, nu este altul afară de Acela Dumnezeu adevărat! |

Iar vrăjitorul căzând, deşi se zdrobise foarte rău, era încă viu, după rânduiala lui Dumnezeu, ca să cunoască neputinţa şi ticăloşia sa cea diavolească, să se umple de ruşine şi să înţeleagă puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic. Şi zăcea sfărâmat pe pământ, suferind dureri cumplite în toate mădularele şi fiind de râs la tot poporul; iar a doua zi şi-a lepădat spurcatul său suflet, dându-l în mâinile diavolilor, ca să-l ducă în iad la tatăl lor, satana. Iar Sfântul Petru, după căderea lui Simon, stând la un loc înalt şi făcând semn cu mâna poporului, care striga, să tacă, a început a-l învăţa cunoştinţa adevăratului Dumnezeu; şi vorbind mult către dânşii, pe cei mai mulţi i-a povăţuit la credinţa creştinească.”

Sfântul Apostol Petru și Simon vrăjitorul

Grozavia capturii demonice levitationale ii cuprinde usor pe cei exaltati, nestatornici, tulburati de akedie, care nu-si gasesc locul pe nicaieri, dar isi fac de cap si se intovarasesc sufleteste cu trufia si cele trei fiice ale ei, curiozitatea, indreptatirea de sine si perfida si subtila slava desarta disimulata uneori si in spatele unei parute “nebunii pentru Hristos”, de fapt o ravna demonica, cum a fost si cazul inselatului insingurat – nil dorobantu.

Pe de alta parte, lucrarea smereniei in trezvie, rugaciune si marturisire in curatia unui cuget dreptcredincios, statorniceste jertfelnic impreuna lucrarea milostivirii si iubirii fratesti dupa Cuvantul Mantuitorului “ : “Unde sunt doi sau trei adunaţi în nunele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20)” .

Hristos in cugetele noastre !

 

Anularea canonizarii lui naniescu iosif se bazeaza in principal pe faptele condamnabile savarsite de catre acesta in complicitate cu lepra satanisto-globalista d.a. sturdza – ucigasul taranilor rasculati in anul 1907 si unul dintre groparii lui Mihail Eminescu, prim ministrul care-si musca  ministrii de picioare latrand ca un caine pe sub masa guvernului – care a murit demonizat, insa denumit de naniescu iosif in mod suspect si desantat “Fiu credincios al sfintei nóstre Biserici şi zelos întru păstrarea credinţei strămoşeşti, care ne-a păstrat „Ţara, limba şi averea,  ”.  Secundar, naniescu iosif a sustinut relatii stranse si cu o alta unealta a satanismului globalist – numitul melchisedec stefănescu, un alt jefuitor al Bisericii noastre stramosesti .

Dintre faptele condamnabile savarsite de catre naniescu iosif mentionam prejudicierea Bibliotecii Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane cu cele peste 10.000 de volume donate stabilimentului eretic sincretist al academiei romane condus de unelte ale satanismului globalist ca d.a. sturdza .

De altfel, aceasta donatie a avut la baza relatia stransa pe care o avea cu lepra satanisto-globalista d.a. sturdza care a ocupat si functia de presedinte al academiei romane pe langa cele de prim ministru, minstru de externe, al cultelor, etc. .

Condamnabil a fost si faptul ca naniescu iosif l-a delegat legatar universal pe lepra satanisto-globalista  d.a. sturdza :

“Dar pentru ca dorinţa mea aceasta să nu fie zădărnicită, am hotărât

a o lăsa, ca ultima mea voinţă sau testamentul meu şi am cugetat în acelaşi

timp şi la persóna care am creḑut că o va aduce la îndeplinire.

Spre acest sfîrşit dintre multele persóne pe care le-am cunoscut, mam

gândit la Dl. Dimitrie A. Sturdza, fost preşedinte de consiliu, secretarul

Academiei Române, fiu drept credincios al sfintei nóstre Biserici şi zelos

întru păstrarea credinţei strămoşeşti, care ne-a păstrat „Ţara, limba şi

averea, şi l-am rugat să primiască această însărcinare, pentru care rog pe

bunul Dumneḑeu să îi lungiască anii vieţii séle, dăruindu-i tot binile şi tótĕ

cele de folos, spre a servi încă mulţi ani scumpa noastră Patrie, apărînd şi

susţinând şi Biserica, şi domnia sa asigurîndu-mă că primeşte a lua asuprăşi

această osteneală; de a aduce la îndeplinire ultima mea voinţă, iată că o

aştern aici pe hârtie:

Instituesc dar prin aceasta pe Domnul Dimitrie A. Sturdza legatar

universal al meu, chiar din momentul când eu voi adormi în Domnul,

asupra a tot ce va găsi în casele locuite de mine, aci în Bucureşti, în curtea

bisercii Antim şi asupra tuturor obiectelor ce se vor găsi în apartamentele

locuite de mine în Iaşi, reşedinţa mitropolitană, exceptându-se obiectele

casei şi acelea cari figurează în inventarul sfintei Mitropolii şi rog pe Dl.

Dimitrie A. Sturdza să îngrijească a aduce la îndeplinire cele ce urmează, avĕnd ca ajutor întru aceasta pe Domnii Dr. Dragomir Demetrescu,

profesor universitar şi Ilie Popescu şef de birou în ministerul lucrărilor

publice, cari amĕndoi au fost pe lângă mine ani îndelungaţi, iar Dl.

Popescu crescut de copil, în casă la mine şi ajutat de mine, fiindu-mi

scriitor. Acestora le-am spus prin viu grai cum trebue să se urmeze cu tótĕ

lucrurile mele. Rog dar pe Dl. Dimitrie A. Sturdza legatarul meu universal

ca împreună cu aceşti executori testamentari ai mei să îngrijească:

1. Să fiu înmormântat în locul pe care l-am arătat, lângă zidul

Bisericii celei mari, catedrala mitropoliei din Iaşi, în afară, lângă zid în

partea dinspre miază zi şi să pună pe mormântul meu, piatra cu inscripţia

pe care am făcut-o eu, fiind încă în viaţă, remânînd a se însemna ḑiua şi

anul morţii mele.

2. Tóte cărţile mele, manuscriptele şi documentele, câte se vor afla

în locuinţa mea din Bucureşti şi Iaşi, rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, a le

dărui Academiei Române, până la cea din urmă hârtie scrisă, ca acolo unde

am dat, fiind eu încă în viaţă, mare parte din ele, aci să se păstreze d’a

pururea sub numele „Biblioteca Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei,

dăruită Academiei Române”, spre a se putea folosi de ele toţi iubitorii de

ştiinţă şi toţi aceia cari vor voi şi vor dori să cunoască trecutul istoric al

scumpei nóstre Patrii şi al sfintei nóstre Biserici Ortodoxe.

3. Rog pe Domnul Dimitire A. Sturdza ca tóte vestmintele mele

bisericeşti, vase şi ornamente sacre, cărţi de ritual şi altele cari aparţin

bisericei şi cultului, ca icóne, cărţi pentru uzul bisericesc, ca minee,

liturghii, evanghelii şi altele, tóte să le dăruiască sfintei Mitropolii a

Moldovei şi Sucevei unde am archipăstorit şi aci, în biserica cea mare, să se

păstreze în anume vestmântare, tóte cu numele meu, ca dăruite de mine

sfintei biserici, unde am servit în ultimele mele ḑile. Tóte să se păstreze în

acea biserică, la care, copil fiind am asitat când fericitul metropolit

Veniamin a pus piatra fondamentală, în anul 1893, iulie 3, ḑiua sĕptemĕnei

luni. Despre tóte aceste lucruri rog pe Dl. Sturdza şi pe Dnii Drag.

Demetrescu şi Ilie Popescu să îngrijască a se face un inventar în trei

exemplare, din cari, unul se va păstra la sfînta mitropolie, al doilea se va

trimite ministerului Cultelor şi al trielea se va păstra la Academie. Acest

inventar va purta numele: « Inventar de obiecte dăruite bisericii sf.

Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, de Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei ».

4. D’asseminea rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu

universal să îngrijască ca şi celelalte obiecte ale mele, cari nu intră în

prevederile punctelor 2 şi 3 ale acestui testament, şi acestea să fie date la

destinaţiunea lor, aşa precum am orânduit şi am spus prin viu grai, fiind eu

încă în viaţă Domnilor Drag. Demetrescu şi Ilie Popescu, ajutórele

Domnului Sturdza şi executorii mei testamentari.

5. Fiindcă eu, deşi nu am strâns bani, dar doresc să las o mângîiere

bănească casnicilor mei şi acelora cari m-au servit, anume Dlui Ilie

Popescu scriitorul meu şi servitorilor mei din Iaşi şi Bucureşti, anume:

Alexandru Agapi, Fevronia Popa, Dumitrana Vasilescu şi Maria Niculescu,

rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu universal să mijlocească la

Academia Română, căreia am dat tóte cărţile, manuscriptele şi

documentele, singura mea avere, ca această instituţiune să gratifice o dotă

pentru tot d’a una pe aceşti sus ḑişi casnici ai mei şi anume : pe Dl. Ilie

Popescu cu suma de cinci mii lei (5000), pe Alexandru Agapi şi Fevronia

Popa cu câte una mie lei (1000) pentru fiecare şi pe Dumitrana Vasilescu şi

Maria Niculescu cu câte cinci sute lei (500) lei pentru fiecare în total pentru

toţi să dea opt mii lei (8000).

Acesta fiind testamentul meu sau ultima mea voinţă pe care şi

verbal am făcut-o cunoscut Domnului Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu

universal şi Dlor. Dr. Drag. Demetrescu şi Ilie Popescu ajutórele séle şi

executorii mei testamentari, îi rog a o aduce la îndeplinire întocmai din

chiar momentul când Domnul mĕ va chema la Sine. Ea a fost dictată de

mine din cuvânt în cuvânt Dlui. Drag. Demetrescu şi dupĕ ce Dsa. a scris-o

şi eu am citit-o şi am văzut că este întocmai, aşa cum am dictat-o, am

subscris-o şi am investit-o cu sigiliul meu. Şi dupĕ ce va fi investită cu forme

legale, o voi încredinţa Dlui. Dimitrie A. Sturdza, legatarul meu universal.

Făcut în Bucureşti la 8 noembrie, ḑiua sfinţilor Archangheli, Mihail şi Gavriil, în anul mântuirii una mie nouă sute, iar al vieţii mele optḑeci şi unul.”

† Iosif Mitr. Moldovei101

SJAN Iaşi, Fond Documente, Pachetul 168, nr. 70, filele 1-4.

––––––-

Pe prima pagină a Testamentului s-a făcut, ulterior scrierii acestuia, următoarea însemnare: Văḑut astăḑi doă ḑeci şi opt (28) Ianuarie anul una mie noă sute doi. Prim president (urmează semnătura acestuia). De asemenea, în partea dreaptă sus, tot la prima pagină, se află semnătura legatarului testamentar (D. A. Sturdza) şi a grefierului N. Răduleanu. Testamentul s-a păstrat într-un plic pe care s-a aplicat, pe faţa acestuia, în ceară roşie, pecetea mitropolitului Iosif (de 5 ori). Pe verso-ul plicului a fost scris procesul verbal de întocmire a testamentului, la 11 noiembrie 1900.

–––––––

Din aceasta perspectiva, apelativul de “milostiv” cu care a fost pavoazat numele lui naniescu iosif in actul de canonizare apare cu atat mai batjocoritor cu cat “milostenia” sa a fost directionata catre stabilimentele si leprozeria satanismului globalist .

O alta fapta condamnabila a lui naniescu iosif, in complicitate tot cu d.a. sturdza care indeplinea functia de ministru al cultelor, a fost vaduvirea Catedralei Ortodoxe din Iasi de Cupola Bisericii Sfintei Sofia din Constantinopol – cum prevedea planul initial – si batjocorirea acesteia cu elemente arhitecturale specifice templelor eretice occidentale la care a adaugat si pictura eretica realist-renascentista a lui ghita tattarescu.

Pe de alta parte, Catedrala Ortodoxa din Sibiu, construita in aceeasi perioada ca si cea din Iasi, desi garnisita si ea cu elemente arhitecturale specific templelor eretice occidentale, si-a putut permite prezenta Cupolei Bisericii Sfintei Sofia din Constantinopol, fapt ce arata ca opresiunea satanisto-globalista asupra Bisericii Ortodoxe din imperiul austro-ungar era mai blanda decat cea din regat, lucru confirmat si de adapostul pe care-l primeau in imperiu cei prigoniti din regat .

O alta fapta condamnabila a fost si relatia stransa pe care o mentinea cu o alta lepra a satanismului globalist, ierarhul melchisedec stefănescu (a carui canonizare o doreste ierarhul eretic in cuget de la Epsicopia Romanului), pe care naniescu iosif  il denumea in mod excesiv “Fratia Voastra” chiar si de trei ori in cadrul aceleiasi fraze, fraza in cupinsul careia mai comite un act eretic, invocand “gloria” “lui Dumnezeu” care exprima spectrul creat in loc de “slava lui Dumnezeu” care exprima harul necreat .

“Pentru a ilustra mai bine cunoştinţele de muzică bisericească ale

Mitropolitului Iosif, redăm în continuare un fragment dintr-o epistolă

inedită, adresată de înaltul ierarh episcopului Melchisedec Ştefănescu, la 27

septembrie 1884: „ … Cu toate acestea, văzând stăruinţa Frăţiei-Voastre şi pentru a nu se împiedica o lucrare care, cu timpul, dacă vom mai trăi noi, aceşti de astăzi, se va putea perfecţiona şi preciza expresiunea melodiei cântărilor noastre bisericeşti, vin a mă pronunţa şi eu alături de Frăţia-Voastră pentru tipărirea pe notele liniare după dorinţa Frăţiei-Voastre, exprimându-mi şi eu învoirea cu binecuvântarea acestei lucrări, implorând ajutorul lui Dumnezeu pentru gloria numelui Său celui prea înalt şi a toate creator”30.”

„- Episcopul Melchisedec Ştefănescu, deschizător de drumuri în masoneria din Moldova –

Episcopul Melchisedec Ştefănescu, savant şi teolog, a activat în loja „Renaissance” din Ismail ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. ”

https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/episcopul-melchisedec-stefanescu-deschizator-de-1488252.html?fbclid=IwAR0-FlRDFFHZltQz_iRPuYQWdW9LqAZpruSjRWYJ-_ZjOD77QlEUzwcKKgs

Relatiile de “fratietate” indarjita pe care naniescu iosif le intretinea cu doua lepre ale satanismului globalist ca d.a. sturdza si melchisedec stefănescu denota derapajul sufletesc in care acesta se afla si confirma ca actul “canonizarii” este condamnabil la randul lui si agravat de perspectiva “canonizarii” apostatului melchisedec stefănescu .

„Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, ne-a oferit un interviu în care ne vorbeşte despre Zilele Episcop Melchisedec Ştefănescu, dar şi despre demersurile întreprinse pentru canonizarea ierarhului care a fost numit „părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. ”

https://doxologia.ro/melchisedec-stefanescu-reinviat-spiritualitatea-identitatea-neamului-nostru?fbclid=IwAR2CXBDZA5CWMVdSJNYHa72WmuqbIErNxQLDEGlbTtyqavBT6p0iGgXje6s

O alta fapta reprobabila savarsita de catre mitropolitul naniescu iosif in spectru eretic ecumenist a fost instituirea surogatului cantarilor corale de extractie eretica occidentala in spatiul liturgic, cu scopul macularii si devorarii vigorii sufletesti a poporului roman .
Aceasta masura a luat-o in acelasi duh al supunerii fata de structura satanisto-globalista care administra tara, ca unealta obedienta a acesteia .

Pentru a se constientiza mai profund magnitudinea tradarii ierarhilor contemporani actului jefuirii Bisericii prin legea secularizarii, remarcam ca nici ierarhul naniescu iosif nu s-a opus perpetuarii acestei samavolnicii, ci dimpotriva, a susutinut-o, caciulindu-se preaplecat in fata prim ministrului satanisto-globalist bratianu in anul 1879 pentru a i se da bani de catedrala, dupa cum ne evoca Patericul Romanesc editia 2001 la pagina 477, aliniatul 2 .

Fata de aceste fapte condamnabile savarsite de catre ierarhul naniescu iosif, canonizarea acestuia trebuie anulata intrucat constituie o forma de agresiune impotriva cugetului ortodox al poporului roman, o expresie a demersului apostatic promovat sistematic de catre secta eretica a ierarhilor ce administreaza Biserica .

Hristos in cugetele noastre !

DESPRE  CEL  MAI  MARE  BARBAT  NASCUT  DIN  FEMEIE

„Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul ; totuşi cel mai mic în Impărăţia Cerurilor este mai mare decât el. ”

Sfantul Ioan Botezatorul a constituit modelul ascultarii desavarsite intrucat a refuzat supravietuirea trupeasca timp de trei ani in scopul evitarii iadului pana la momentul Invierii Mantuitorului si deschiderii Imparatiei Cerurilor, micsorandu-se pe sine prin moarte martirica (“Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.”) dupa randuiala divina spre slava „Mielului lui Dumnezeu cel ce ridica pacatul lumii” .

Iar marturisirea sa grabnica data la curtea decadentei a cutremurat asezamantul intunericului omenesc, prefigurand marele cutremur al iadului de la Inviere .

Sfintii Mucenici au fost lipsiti de privilegiul ca mucenicia lor sa fie contemporana vietii trupesti a Mantuitorului pentru a se putea invrednici de titlul de „Cel mai mare barbat nascut din femeie”, in schimb au fost scutiti de trecerea prin penumbra iadului de pana la deschiderea Imparatiei Cerurilor, acest titlu ramanand spre vesnica cinstire Sfantului Ioan Botezatorul .

Astfel, Sfantul Ioan Botezatorul :

1. Stia cine este Hristos inca din pantecele Maicii Sale :”Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu ?  Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu . „.

2. Stia cine este „Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii”.

3. Stia ca Hristos va ridica aceste pacate deschizand Imparatia Cerurilor prin Invierea Sa .

4. Stia ca jertfindu-se inaintea Invierii si deschiderii Imparatiei Cerurilor va intra trei ani in penumbra iadului .

5. Stia ca intrand in penumbra iadului, vestind Invierea,”cel mai mic în Impărăţia Cerurilor va fi mai mare decât el ” si totusi n-a mai zabovit trei ani pe pamant in preajma Mantuitorului pentru a evita iadul ci a adus jertfa pe tipsie cinstitul sau cap.

Pentru jertfa de voie de neocolire a iadului, desi ar fi putut intra direct in Imparatia Cerurilor intr-un loc mai inalt decat cel mai mic, zabovind inca trei ani pe pamant, va ramane vesnic „Cel mai mare intre cei nascuti din femei ” .

A ales sa respecte porunca micsorandu-se pe sine, suferind moarte martirica si binevestind celor din iad decat sa se ascunda vinovat in preajma Mantuitorului cum se intampla astazi celor care se ascund in umbra puternicilor zilei impotriva cuvantului Psalmistului :

“Nu va incredeti in cei puternici, in fiii oamenilor intru care nu este mantuire. Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamantul lor .”

Statura de Inaintemergator i-a fost chip al ascultarii si implinirii poruncilor dumnezeiesti dupa cum ne vesteste troparul :
“Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă. “

Fie ca fiul ascultarii desavarsite, cel mai mare om nascut din femeie, Sfantul Ioan Botezatorul sa ne intareasca inimile spre ascultarea glasului care striga: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. ”

Hristos in mijlocul nostru !

Limba materna a popoarelor nord pontice care s-au stabilit apoi in nordul Marii Mediterane si pe malurile acesteia de la Nipru si pana la Atlantic, este mama limbilor nord mediteraneene (romanice) care la randul lor au premers minusculului dialect latin vorbit ulterior pe aria limitata a cartierului Latium din Roma .

Dialectul latin, devenit scriere oficiala de cancelarie, s-a volatilizat datorita ariei reduse de raspandire in care era vorbit, astfel ca acesta, denumit in mod exagerat limba latina, fiindca o limba se vorbeste si la modul propriu cu ajutorul limbii corporale, nu se vorbeste doar pe hartie si oficial, a fost expulzat din familia limbilor romanice datorita caracterului sau rigid, cazon si retrograd, devenind o mortaciune lingvistica .

Dialectul latin, derivat al limbilor nord mediteraneene (romanice), denumite romanice desi au premers existentei Romei si Imperiului Roman, subzista strict prin scrierile epocii romane, terminologia stiintifica aferenta sau prin sfortari tardive, post mortem, de genul inmului Gaudeamus Igitur .

Indarjirea cu care vaticanul a pastrat dialectul latin in slujirea eretica  si dupa ce a fost anatemizat de catre Ortodoxie desi intregul sau corpus social l-a expulzat, demostreaza  mistificarea grosolana pe care puterea politica a vaticanului o promoveaza, sustinand ca popoarele vorbitoare de limbi romanice vii ar fi fost “latinizate” de cancelaria imperiala de la Roma printr-un dialect minuscul si anacronic .

Aceasta minciunopatie dezvoltata de vatican este sanctionata si de lingvista spaniola Carme Jimenez Huertas care a remarcat ca limba iberica, asemenea celei dacice este exclusa de la studiul universitar, tocmai pentru a nu se trage in mod institutionalizat concluzia romanicei lor inrudiri .

Dincolo de diferentele grosolane dintre multe cuvinte de baza latinesti si echivalentul concordant din cadrul limbilor romanice invocate de catre lingvista spaniola, trebuie retinut stigmatul pe care vaticanul l-a aruncat in batjocura asupra popoarelor vorbitoare de limbi romanice prin asa zisa “latinizare” instituita de legiunile romane impestritate lingvistic cu zeci de limbi si dialecte, multe dintre ele orientale sau sud mediteranene .

VIDEO REMARCABIL: Limbile romanice sunt surori dar mama lor nu e latina. Erau acolo inainte de venirea romanilor. Un interviu cu cercetatoarea spaniola CARMEN JIMENEZ HUERTAS

In ce ne priveste, printr-o complacere politicianista indusa tot de vatican pe fondul panicii prostesti fata de pericolul asimilarii noastre de catre slavi, germani sau maghiari, am asimilat institutional in mod vinovat idiotenia “latinizarii” geto-dacilor de catre legiunile romane, folosind si aberatia potrivit careia femeile dace imperecheate cu soldatii romani si-ar fi invatat copiii astfel rezultati dialectul latin, iar nu limba daco-geta, stiut fiind faptul ca, in epoca, mama dadea limba copilului iar nu tatal, fiindca ea il crestea .

Remacand ca tinta Imperiului Roman a fost aurul Muntilor Apuseni, iar nu scolarizarea daco-getilor care dupa aproape doua milenii tot analfabeti erau si nici preluarea idolilor romani de catre acestia, vom intelege forta demonica de persuasiune a vaticanului intinsa pe multe secole .

Raportand “latinizarea” militarizata prin legiunile romane a popoarelor vorbitoare de limbi nord mediteraneene (cele denumite ulterior romanice) la celelalte popoare nord mediteraneene (slavii si germanii) care si-au vorbit limbile in voie, fara sa fie slavizate sau germanizate de legiuni militare trimise de Kiev, Moscova, Varsovia, Praga, Belgrad, Sofia, Skoplie, Zagreb sau Liubliana si respectiv, Berlin, Viena, Zurich, Haga, Stockolm, Oslo, Londra, realizam caraghioslacul acestei sustineri .

Astfel, limbile nord mediteraneene (cele denumite ulterior romanice) au premers cu sute si mii de ani existentei Romei, Imperiului Roman si minusculului cartier Latium din Roma de unde chipurile s-ar fi nascut “gheizerul” dialectului latin, in fapt o mortaciune lingvistica retrograda instituita de vatican ca forma subtila de inchinare idolatra .

In concluzie, trebuie eliminat din vocabular cuvantul “latin” din combinatiile “popoare latine”, “limbi latine”, ‘latinitate’ sau ‘latinizare’, etc. ca forme de mistificare institutionalizata si opresiune mental-volitiva .

Hristos in cugetele noastre !

 

Patriotismul promovat ca urmare a necesitatii de a conjuga in mod integrator diferite popoare a fost aplicat in Imperiul Roman cu scopul de a diminua amprenta nationalismului sub aspectul manifestarilor centrifuge raportate la mersul general al Imperiului .

Pe de alta parte, s-au menajat susceptibilitatile si specificitatile diferitelor natii pentru a mentine unitatea si propasirea Imperiului, promovandu-se un minimalism conceptual acceptat de catre toate natiile dar subsumat notiunii de “patrie” .

Disputa dintre individualismul nationalist si globalismul patriotic imperialist a fost sintetizata si prin maximele antagonice “ubi patria ibi bene” sau “ubi bene ibi patria”, adica patria era legata de binele asimilat si larg acceptat ca expresie a minimalismului conceptual, fiindca patria insasi, adica Imperiul, este o expresie a minimalismului conceptual larg acceptat .

Insa, fata de notiunile de “patrie” si “patrioti” raportate la acelasi “stat”, “tara” si “natiunea” reprezinta o extindere a minimalismului conceptual, extindere datorata raporturilor de vecinatate dintre diferitele natii componente ale unei natiuni, fiecare cu specificul sau nationalist .

Astfel ca “patria” si “patriotii” cu pretentiile lor de notiuni globaliste au o consistenta concreta destul de redusa in raport cu consistenta diversitatii tarilor si natiilor, insa sunt folosite periodic la nivel de stat in mod restrans, abuziv, intruziv, lozincard, sub forma “patriotismului” pentru a exacerba, culmea, chiar nationalismul spre sovinism, atunci cand sunt alimentate adversitati menite a razboi “natiile” diferitelor state intre ele, adica “patriile” intre ele cu scopul subrezirii lor pentru a fi supuse mai usor puterii globaliste a “Patriei mari”, internationaliste .

Sub imboldul patriotismului se ascunde de fapt promovarea sovinismului intre nationalisti sub pretexte care mai de care mai diverse, conceptual mai universale si folositoare intereselor malefice ale “Patriei mari”, imperialist-globaliste.

Ura pe care sovinismul “patriotilor” globalisti a generat-o prin “patriotii” infiltrati in sanul fiecarei natii, in sanul fiecarui stat, este apoi atribuita fiecarei natii in parte pentru a macula cu zgura sovinismului nu numai fiecare nationalism in parte ci si pentru a distruge raporturile rodnice de buna vecinatate dintre diferitele natii si state, sadind ura indelungata prin crimele reciproce pe care “patriotii” globalisti le-au stimulat sau orchestrat.

Dincolo de exercitiul dictonului “divide et impera”, descris mai sus, pe care chiar Imperiul Roman l-a aplicat din zorii existentei sale, aceasta metoda a patriotismului idolatru a fost practicata si de catre gruparea iluminista satanisto-globalista initiatoare a revolutiilor americana si franceza sub stindardul aceluiasi slogan patriotic de maculare a nationalismului prin practici sovine, metoda care ascundea de fapt decuplarea coloniilor nord-americane de Imperiul religios britanic, a coloniilor sud-americane de Imperiile religioase Spaniol si Portughez, a Moldovei de Imperiul religios Rus, a Tarii Romanesti de Imperiul religios Otoman a nordului Italiei, a Cehiei, Slovaciei, Transilvaniei, etc. de Imperiul religios Habsburgic .

In aceasta valtoare globalista zapaucii “patrioti-pasoptisti” de la noi au fost doar niste unelte oarbe ale satansimului globalisto-iluminist menit sa se instapaneasca prin ei asupra poporului roman in scopul descrestinarii lui dupa demantelarea prealabila a imperiilor religioase, fapt care s-a si petrecut .

Concluzia este ca notiunea de “patrie” trebuie folosita strict in sens larg, imperialist, ca “Patrie” a popoarelor, a natiilor sau natiunilor, etc. datorita subtirimii sale conceptuale si eliminata din limbajul comun si concret care priveste tara, vatra, tinutul, statul, etc. unde apare impropriu ca sinonim, ea fiind in esenta o diversiune semantica cladita, de altfel, pe hecatombele sutelor de milioane de morti careia i-au cazut victime prin razboaiele interetnice sau inter-nationale sub imboldul “patriotic” .

La randul lui, termenul de “patrioti”, ca derivat al “patriei”, nu constituie o natie sau o natiune prin excelenta ci un conglomerat uman incert, polarizabil conceptual si nedefinit etnic care nu face decat sa-i paraziteze pe nationalisti .

Trebuie retinut faptul ca termenul de “nationalism” nu are tenta peiorativa (cum se tinde a fi modificat dexul) desi contine sufixul “ism” cu specific peiorativ (intrucat nu pot spune ca eu sunt “national’ ci “nationalist”), ci este fundamentat strict pe dragostea de tara .

Hristos in cugetele noastre !

 

Practica demonica prin care ortodocsii sunt acuzati ca L-ar fi ucis pe Hristos isi are pornirea in demonologia iudaismului militant cu rol culpabilizator asupra intregii omeniri pentru Crima pe care iudeii au savarsit-o, de care acestia se dezic, aruncand vina asupra lui pilat si asupra soldatilor romani care au batut cuiele .

Astfel, gruparile sectare de extractie iudaista cum ar fi adventistii si luteranii sunt varfurile de lance ale acestei ofensive incepute de mult timp si careia i-au cazut victima mase mari de ortodocsi care, de exemplu, canta la modul imbecil si apostat priceasna pe versurile leprei luterane, costache ioanid, nord bucovinean de origine, din gruparea apostatului wurmbrand, denumita agresiv “Nu-i singur Iuda vinovat” .

M I S T I F I C A R E  :

Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Inclusiv terminologia eretica folosita in al treilea vers din prima strofa de “marii preoţi” ca substitut sectar la cuvantul “arhiereii” denota caracterul sectar anti-arhieristic al versurilor pricesnei, intrucat sectele, ca grupari sataniste anticlericale, neaga succesiunea apostolica si implicit arhieria episcopilor ortodocsi, mai exact harisma pe care acestia o au de a hirotoni episcopi si preoti, negand si preotia care dupa capul lor s-a oprit la Hristos ca “Marele Preot” iar nu ca “Arhiereul cel Vesnic” care a hirotonit Apostoli, iar Apostolii au hirotonit la randul lor episcopi si preoti pe mai departe.

Pricesnele, ca surse permanente de alunecari de la Duhul Ortodoxiei, sunt promovate constant prin zonele care au fost stapanite de eresurile occidentale unde botezul se savarsea si se savarseste batjocoritor cu fleoscuri turnate pe cap, de unde si mai marea permeabiliate sufleteasca la intoxicarea eretica .

Tintele acuzelor satanismului iudaist culpabilizator asupra Crimei iudaice sunt Sfintii Apostoli, Femeile Mironosite, Maica Domnului, toti Sfintii ca parte a omenirii si, practic, intreaga Biserica acuzata de leprozeria satanisto-globalista ca l-ar fi ucis pe Iisus !

Dupa cum spune si Crezul, “Hristos S-a rastignit pentru noi” deci nu noi L-am rastignit ci S-a rastignit pentru noi prin iudeii care au si spus “Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri” .  Daca L-am fi rastignit noi, in Crez s-ar fi spus : “Si L-am rastignit pentru noi …” .

Daca toti oamenii L-ar fi omorat, Hristos n-ar mai fi avut pentru cine sa mai invieze, adica zadarnica ar fi fost Invierea, insa pentru Sfintii Apostoli, Femeile Mironosite, Maica Domnului, toti Sfintii si pentru toata Biserica Biruitoare care L-a urmat, El s-a rastignit !
Deci Hristos s-a rastignit pentru Biserica, nu Biserica L-a rastignit pe Hristos !

In acelasi sens, Sfântul Apostol Pavel spune ca s-a răstignit împreună cu Hristos, iar nu ca L-ar fi rastignit Sfântul Apostol Pavel pe Hristos, tocmai ca sa nu acceptam eresul si imbecilizarea sectara iudaista ;

“20.	M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 2

Este esential faptul ca nu toti iudeii L-au rastignit, Turma Mica a Apostolilor, adica Biserica Sa, neputand fi acuzata ca L-ar rastigni nici pe viitor, Biserica fiind in fapt chiar Trupul Sau cel inviat !

Hristos s-a rastignit pentru a arata oamenilor unde duce trufia si nerecunostinta iudeilor care fusesera alesi sa ramana in partasie cu Dumnezeu .  Ar fi putut sa se rezume la osanda biciuirii sau scuiparii, insa a ales osanda rastignirii si invierii pentru restaurarea firii cazute a omului, pentru a-l face pe om dumnezeu dupa har, iar nu pentru a-l acuza ca L-a rastignit, fiindca iudeii care L-au rastignit au ramas decazuti si lipsiti de har.

Pe fondul acestei mistificari condamnabil asimilata printre ortodocsi, s-a dezvoltat demonologia potrivit careia noi il rastignim continuu pe Hristos prin pacatele noastre, ceea ce este fals, intrucat noi ne rastignim continuu sufletele noastre prin pacate, iar Mantuitorul s-a rastignit o singura data pe Golgota !

Nici macar fiecare pacat savarsit de un ortodox nu este un pacat al uciderii, cu atat mai mult nu este un pacat al uciderii lui Hristos, adica al rastignirii Lui !

Pe de alta parte, nu putem spune ca prin Jertfa Euharistica il rastignim pe Hristos intrucat Jertfa Euharistica este nesangeroasa !

Hristos in cugetele noastre !

Darul inainte vederii cu care l-au inzestrat cei 11 ani de nevointe duhovnicesti din timpul opresiunii regimurilor antonescian si comunist (1941 – 1952) a fost marturisit de catre fratii sai de suferinta Nicolae Itul si Octavian Anastasescu pe care Valeriu Gafencu i-a insotit permanent in rugaciunile lui .
In ziua Intampinarii Domnului a anului 1952 le-a spus ca va adormi in Domnul peste 16 zile, la 18 februarie, rugandu-i sa-i indeplineasca randuiala ceruta . Lui Octavian Anastasescu i-a vestit neasteptata eliberare precum si modul minunat in care urma sa fie aparat harismatic de cantarea rugaciunii inimii invaluita taboric in timpul anchetei securitatii dupa cuvantul evanghelic :
“11. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice,
12. Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”

Bunul sau prieten de suferinta, Ioan Ianolide, va fi alaturi de Mihai Lungeanu cel care va confirma desprinderea absoluta a lui Valeriu Gafencu de eresul legionar :
“Codreanu s-a abatut de la adevaratul crestinism, subordonandu-l ideii nationaliste si politice .”
“Valeriu Gafencu a precizat ca, in primul rand este nevoie de o lamurire in acest scop a tuturor legionarilor care sa vada ca, sub forma in care au activat pana atunci au gresit si sa inteleaga ca, in viitor, singura cale de urmat este calea aprofundarii virtutilor crestine …”
“De ce nu vor sa inteleaga baietii ca singurul material care zideste sufletele este Sfanta Scriptura si Sfintele Traditii si nu materialul existent pana atunci ?”
**********************************************************
Pe de alta parte, principalele caderi ale doctrinei legionare au fost alipirea acesteia de eresul ecumenisto-sincretist de extractie occidentala prin inchinarea la diferite spirite cazute cum ar fi W. James, “L’experience religieuse” de unde a preluat ideologizarea gandului rece si incolor care capatand viata ar urma sa capteze intregul spirit in jurul lui, un fel de demonologie prin care s-ar valoriza nihilismul .

“In noi exista sentimente de moarte, idei moarte, credinte moarte, pe cand altele sunt pline de caldura si viata. Cand un gand pana atunci rece si incolor, capata viata, vibreaza si straluceste in noi, intreg continutul spiritului nostru trebuie sa se adaptaeze si sa se organizeze imprejurul lui.”

Istoria Miscarii Legionare scrisa de un legionar :  preot Stefan Palaghita pag. 84 alin. 5 .

Sau cum ar fi Paulhan “L’Activite’ mental” de la care au preluat motricea psihologica a capturarii sufletului spre fanatism printr-un dopaj sistematic cu ideea crearii noului eu al noului om : “Violenta unei emotii poate sa inlesneasca organizarea unui sistem si sa deformeze organizarea generala a spiritului.”  Chiar legionarii au observat ca unii dintre ei au avut caderi psihice grele si adesea iremediabile.

Istoria Miscarii Legionare scrisa de un legionar :  preot Stefan Palaghita pag. 84 alin. 6 .

Este adusa in context si asa zisa “sfanta Tereza” cu o mostra de demonism al slavei desarte care a devorat occidentul in ultima mie de ani scursa de la anatemizarea lui din 1.054 :  “Aici nu mai este chestiune de simtit nimic deosebit, ci numai de a te bucura fara sa cunosti de ce te bucuri. Iti dai seama ca te bucuri de un bine in care se cuprind toate bunurile, dar nu intelegi care este acel bine; toate facultatile si toate simturile sunt asa de preocupate de aceasta bucurie, incat nu ramane niciunul liber pentru a privi la ceea ce se petrece in interior sau in exterior . “

Istoria Miscarii Legionare scrisa de un legionar :  preot Stefan Palaghita pag. 85 alin. 7 .

Aici avem o mostra de amorsare a capturii demonice levitationate care se bazeaza tocmai pe exacerbarea patimii slavei desarte .

Aceasta maculare demonica a doctrinei legionare a fost salutata de catre alta cazatura eretica sincretisto-ecumenista, numitul Nae Ionescu, care considera “Carticica sefului de cuib a doua mare carte din lume de transformare a sufletului omenesc dupa “Exercitiile Spirituale” ale lui Ignatiu de Loyola” care a fost la randul lui un capturat demonic in spectrul levitational alaturi de alt demonizat notoriu, Francisc de Assisi.

Indarjirea demonica a Capitanului in eresul sincretisto-ecumenist a capatat si o expresie sfidatoare la adresa Ortodoxiei, spunand cu emfaza ca el se inchina si asa zisului sfant eretic catolicist Anton de Padova, considerand gruparea satanica de la Vatican drept “Biserica Catolica” .

Inclusiv convorbirea pe care a avut-o cu rabinul Safran ne-a aratat obsesia idolatra pe care Codreanu a avut-o fata de Sfantul Arhanghel Mihail cand incerca disperat sa afle cine stie ce noutati  de la rabin fata de modul cum vad evreii statura Sfantului Arhanghel Mihail care sa-i indreptateasca idolatria .

Iar ca un corolar al inselarii transpusa si in fapta, regasim moartea prosteasca a lui Mota si Marin intr-un razboi dintre ereticii catolicisti si jidanimea comunista care n-avea legatura cu marturisirea ortodoxa .

In concluzie, canonizarea lui Valeriu Gafencu are doi factori favorizanti, pe langa minunata sa ravna intru Hristos, si anume abandonarea totala a eresului legionar, precum si conditiile mai blande din inchisoarea Targu Ocna care au permis transpunerea  buchetului de marturisiri ale Sfinteniei sale .

Hristos in cugetele noastre !

Toxicitatea ereziei clericaliste prin care preotul este hiperbolizat atribuindu-i-se exclusiv calitatea de “parinte duhovnicesc” si alte calitati pe care nu le are prin calitatea sa de “duhovnic”, adica de savarsitior al Sfintei Taine a Spovedaniei, are ca efect imediat subrezirea volitiva a credinciosilor si alunecarea lor catre eresul nevolniciei condamnat de catre Sfantul Simeon Noul Teolog, eres prin care credinciosii sunt descurajati sa mai marturiseasca si sa mai devina sfinti conform poruncii „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt”, refugiindu-i in categoria nevolnicilor, adica a celor care nu mai au vointa marturisitoare .

Subrezirea volitiva se datoreaza opresiunii directe asupra sufletului credinciosului prin duhul nihilist pe care-l induce eresul clericalist preotiei universale (specifica oricarui mirean), spre deosebire de eresul ecumenist care sustine indirect erezia nevolniciei prin stimularea puturoseniei in spectrul deresponsabilizarii  .

Aceasta hiperbolizare a functiei piramidale este si una dintre practicile aplicate metodic de satanismul vaticanisto-globalist prin care noroadele sunt reduse la stadiul de sobolani idolatri .

Erezia clericalista reprezinta un atac direct asupra Sfintei Taine a Mirungerii Harismatice din cadrul Botezului care are tocmai rolul de a intrarma pe cel botezat in marturisirea unui cuget curat, ortodox !

Iar a spune ca marturisirea unui cuget curat, ortodox este exclusiv un atribut clerical, reprezinta o hula impotriva Duhului Sfant care contesta, de exemplu, Sfintelor Mame (Antuza, Nona, Emilia) de Sfinti Parinti (Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, Vasile cel Mare) calitatea lor de “parinte duhovnicesc” fata de copiii lor, respectivii viitori Sfinti Parinti .

In acest sens, Sfântul Apostol Pavel ne spune despre parintii care-si nasc copiii in Hristos in calitatea lor de parinti duhovnicesti :
„15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi PARINTI părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.”
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 4
“
Iar I.P.S. Athanasie de Limassol explica diferenta dintre “duhovnic’ si “parinte duhovnicesc” :
“Părintele duhovnicesc poate fi o persoană diferită de părintele care ne spovedește.
Părintele duhovnicesc este acela care ne renaște în Hristos.
Cel care ne-a născut în Hristos, cel care a pus în lucrare taina nașterii duhovnicești.
Cel care ne spovedește poate fi orice preot la care ne spovedim, oricând și oriunde ne-am afla.

De pildă, poate că părintele nostru duhovnicesc a murit, poate că se află în alt loc, poate că este un simplu monah sau chiar UN MIREAN HARISMATIC un mirean harismatic, care poate fi părintele nostru duhovnicesc care ne-a născut și renăscut în Hristos.
Dar cel la care ne spovedim este un preot hirotonit de Biserică, care ne iartă păcatele prin spovedanie și ne îndrumă în viața duhovnicească.”