“Latinitatea” limbilor romanice – unealta tenebroasa a vaticanului

Limba materna a popoarelor nord pontice care s-au stabilit apoi in nordul Marii Mediterane si pe malurile acesteia de la Nipru si pana la Atlantic, este mama limbilor nord mediteraneene (romanice) care la randul lor au premers minusculului dialect latin vorbit ulterior pe aria limitata a cartierului Latium din Roma .

Dialectul latin, devenit scriere oficiala de cancelarie, s-a volatilizat datorita ariei reduse de raspandire in care era vorbit, astfel ca acesta, denumit in mod exagerat limba latina, fiindca o limba se vorbeste si la modul propriu cu ajutorul limbii corporale, nu se vorbeste doar pe hartie si oficial, a fost expulzat din familia limbilor romanice datorita caracterului sau rigid, cazon si retrograd, devenind o mortaciune lingvistica .

Dialectul latin, derivat al limbilor nord mediteraneene (romanice), denumite romanice desi au premers existentei Romei si Imperiului Roman, subzista strict prin scrierile epocii romane, terminologia stiintifica aferenta sau prin sfortari tardive, post mortem, de genul inmului Gaudeamus Igitur .

Indarjirea cu care vaticanul a pastrat dialectul latin in slujirea eretica  si dupa ce a fost anatemizat de catre Ortodoxie desi intregul sau corpus social l-a expulzat, demostreaza  mistificarea grosolana pe care puterea politica a vaticanului o promoveaza, sustinand ca popoarele vorbitoare de limbi romanice vii ar fi fost “latinizate” de cancelaria imperiala de la Roma printr-un dialect minuscul si anacronic .

Aceasta minciunopatie dezvoltata de vatican este sanctionata si de lingvista spaniola Carme Jimenez Huertas care a remarcat ca limba iberica, asemenea celei dacice este exclusa de la studiul universitar, tocmai pentru a nu se trage in mod institutionalizat concluzia romanicei lor inrudiri .

Dincolo de diferentele grosolane dintre multe cuvinte de baza latinesti si echivalentul concordant din cadrul limbilor romanice invocate de catre lingvista spaniola, trebuie retinut stigmatul pe care vaticanul l-a aruncat in batjocura asupra popoarelor vorbitoare de limbi romanice prin asa zisa “latinizare” instituita de legiunile romane impestritate lingvistic cu zeci de limbi si dialecte, multe dintre ele orientale sau sud mediteranene .

VIDEO REMARCABIL: Limbile romanice sunt surori dar mama lor nu e latina. Erau acolo inainte de venirea romanilor. Un interviu cu cercetatoarea spaniola CARMEN JIMENEZ HUERTAS

In ce ne priveste, printr-o complacere politicianista indusa tot de vatican pe fondul panicii prostesti fata de pericolul asimilarii noastre de catre slavi, germani sau maghiari, am asimilat institutional in mod vinovat idiotenia “latinizarii” geto-dacilor de catre legiunile romane, folosind si aberatia potrivit careia femeile dace imperecheate cu soldatii romani si-ar fi invatat copiii astfel rezultati dialectul latin, iar nu limba daco-geta, stiut fiind faptul ca, in epoca, mama dadea limba copilului iar nu tatal, fiindca ea il crestea .

Remacand ca tinta Imperiului Roman a fost aurul Muntilor Apuseni, iar nu scolarizarea daco-getilor care dupa aproape doua milenii tot analfabeti erau si nici preluarea idolilor romani de catre acestia, vom intelege forta demonica de persuasiune a vaticanului intinsa pe multe secole .

Raportand “latinizarea” militarizata prin legiunile romane a popoarelor vorbitoare de limbi nord mediteraneene (cele denumite ulterior romanice) la celelalte popoare nord mediteraneene (slavii si germanii) care si-au vorbit limbile in voie, fara sa fie slavizate sau germanizate de legiuni militare trimise de Kiev, Moscova, Varsovia, Praga, Belgrad, Sofia, Skoplie, Zagreb sau Liubliana si respectiv, Berlin, Viena, Zurich, Haga, Stockolm, Oslo, Londra, realizam caraghioslacul acestei sustineri .

Astfel, limbile nord mediteraneene (cele denumite ulterior romanice) au premers cu sute si mii de ani existentei Romei, Imperiului Roman si minusculului cartier Latium din Roma de unde chipurile s-ar fi nascut “gheizerul” dialectului latin, in fapt o mortaciune lingvistica retrograda instituita de vatican ca forma subtila de inchinare idolatra .

In concluzie, trebuie eliminat din vocabular cuvantul “latin” din combinatiile “popoare latine”, “limbi latine”, ‘latinitate’ sau ‘latinizare’, etc. ca forme de mistificare institutionalizata si opresiune mental-volitiva .

Hristos in cugetele noastre !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *