Patriotismul promovat ca urmare a necesitatii de a conjuga in mod integrator diferite popoare a fost aplicat in Imperiul Roman cu scopul de a diminua amprenta nationalismului sub aspectul manifestarilor centrifuge raportate la mersul general al Imperiului .
Pe de alta parte, s-au menajat susceptibilitatile si specificitatile diferitelor natii pentru a mentine unitatea si propasirea Imperiului, promovandu-se un minimalism conceptual acceptat de catre toate natiile dar subsumat notiunii de “patrie” .
Disputa dintre individualismul nationalist si globalismul patriotic imperialist a fost sintetizata si prin maximele antagonice “ubi patria ibi bene” sau “ubi bene ibi patria”, adica patria era legata de binele asimilat si larg acceptat ca expresie a minimalismului conceptual, fiindca patria insasi, adica Imperiul, este o expresie a minimalismului conceptual larg acceptat .
Insa, fata de notiunile de “patrie” si “patrioti” raportate la acelasi “stat”, “tara” si “natiunea” reprezinta o extindere a minimalismului conceptual, extindere datorata raporturilor de vecinatate dintre diferitele natii componente ale unei natiuni, fiecare cu specificul sau nationalist .
Astfel ca “patria” si “patriotii” cu pretentiile lor de notiuni globaliste au o consistenta concreta destul de redusa in raport cu consistenta diversitatii tarilor si natiilor, insa sunt folosite periodic la nivel de stat in mod restrans, abuziv, intruziv, lozincard, sub forma “patriotismului” pentru a exacerba, culmea, chiar nationalismul spre sovinism, atunci cand sunt alimentate adversitati menite a razboi “natiile” diferitelor state intre ele, adica “patriile” intre ele cu scopul subrezirii lor pentru a fi supuse mai usor puterii globaliste a “Patriei mari”, internationaliste .
Sub imboldul patriotismului se ascunde de fapt promovarea sovinismului intre nationalisti sub pretexte care mai de care mai diverse, conceptual mai universale si folositoare intereselor malefice ale “Patriei mari”, imperialist-globaliste.
Ura pe care sovinismul “patriotilor” globalisti a generat-o prin “patriotii” infiltrati in sanul fiecarei natii, in sanul fiecarui stat, este apoi atribuita fiecarei natii in parte pentru a macula cu zgura sovinismului nu numai fiecare nationalism in parte ci si pentru a distruge raporturile rodnice de buna vecinatate dintre diferitele natii si state, sadind ura indelungata prin crimele reciproce pe care “patriotii” globalisti le-au stimulat sau orchestrat.
Dincolo de exercitiul dictonului “divide et impera”, descris mai sus, pe care chiar Imperiul Roman l-a aplicat din zorii existentei sale, aceasta metoda a patriotismului idolatru a fost practicata si de catre gruparea iluminista satanisto-globalista initiatoare a revolutiilor americana si franceza sub stindardul aceluiasi slogan patriotic de maculare a nationalismului prin practici sovine, metoda care ascundea de fapt decuplarea coloniilor nord-americane de Imperiul religios britanic, a coloniilor sud-americane de Imperiile religioase Spaniol si Portughez, a Moldovei de Imperiul religios Rus, a Tarii Romanesti de Imperiul religios Otoman a nordului Italiei, a Cehiei, Slovaciei, Transilvaniei, etc. de Imperiul religios Habsburgic .
In aceasta valtoare globalista zapaucii “patrioti-pasoptisti” de la noi au fost doar niste unelte oarbe ale satansimului globalisto-iluminist menit sa se instapaneasca prin ei asupra poporului roman in scopul descrestinarii lui dupa demantelarea prealabila a imperiilor religioase, fapt care s-a si petrecut .
Concluzia este ca notiunea de “patrie” trebuie folosita strict in sens larg, imperialist, ca “Patrie” a popoarelor, a natiilor sau natiunilor, etc. datorita subtirimii sale conceptuale si eliminata din limbajul comun si concret care priveste tara, vatra, tinutul, statul, etc. unde apare impropriu ca sinonim, ea fiind in esenta o diversiune semantica cladita, de altfel, pe hecatombele sutelor de milioane de morti careia i-au cazut victime prin razboaiele interetnice sau inter-nationale sub imboldul “patriotic” .
La randul lui, termenul de “patrioti”, ca derivat al “patriei”, nu constituie o natie sau o natiune prin excelenta ci un conglomerat uman incert, polarizabil conceptual si nedefinit etnic care nu face decat sa-i paraziteze pe nationalisti .
Trebuie retinut faptul ca termenul de “nationalism” nu are tenta peiorativa (cum se tinde a fi modificat dexul) desi contine sufixul “ism” cu specific peiorativ (intrucat nu pot spune ca eu sunt “national’ ci “nationalist”), ci este fundamentat strict pe dragostea de tara .
Hristos in cugetele noastre !