ÎNTRE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR ȘI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU – SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

Împărăția Cerurilor străjuiește vrednicia celor ce se bucură de răsplata împreună-lucrării propriei râvne binecuvântate cu mila  dumnezeiască, vrednicie circumscrisă „Cerurilor”  create de pronia divină spre paza sufletelor pregătite întru desăvârșirea ce va să vină la parusie în Împărăția lui Dumnezeu dupa cum ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul în FILOCALIA Volumul II :

“90. … Căci împărăţia cerurilor este posesiunea cunoştinţei curate a lucrurilor după raţiunile lor din Dumnezeu, iar împărăţia lui Dumnezeu este împărtăşirea prin har de bunătăţile pe care le are Dumnezeu prin fire. Cea dintâi e la sfârşitul lumii create, iar cea de-a doua, deosebită de prima în idee, după sfârşitul lumii.”

Împărăția Cerurilor este poarta de trecere către Împărăția lui Dumnezeu unde voia lui Tatălui va consona covârșitor cu voia celui desăvârșit după judecata de apoi a neamurilor .

Astfel, Împărăția Cerurilor desăvârșește în mod distins și integrator, selectându-i si validându-i pe cei vednici dintru „Minunile lui Dumnezeu din zidiri” în timp ce Împărăția lui Dumnezeu îi covârșește („Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.”), oblăduindu-i apoi „Rațiunii celei Dumnezeiești” in „Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” . Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 4 şi Capitolul 1

https://cdn4.libris.ro/userdocspdf/926/Minunile%20lui%20Dumnezeu%20din%20zidiri%20-%20Cleopa%20Ilie.pdf

https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/ratiunea-suprema-izvorul-tuturor-ratiunilor-88101.html

Sfântul Maxim Mărturisitorul :

91. Cuvântul: «S-a apropiat împărăţia cerurilor» nu însemnează, pe cât socotesc, o scurtare a timpului. «Căci nu vine în chip văzut, nici nu vor spune: iat-o aici, sau iat-o acolo». Ci ea este afecţiunea lăuntrică a celor vrednici faţă de ea. Căci «împărăţia lui Dumnezeu, zice, înlăuntrul vostru este».

92. Împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl este în potenţă în toţi cei ce cred; iar în lucrare, în cei ce au lepădat din dispoziţia lor toată viaţa după fire a sufletului şi a trupului şi au dobândit numai pe cea a duhului, încât pot zice: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine» (Gal. 2, 20). 93. Unii spun că împărăţia cerurilor este petrecerea celor vrednici în cer; alţii starea asemenea cu îngerii a celor mântuiţi; iar alţii însuşi chipul frumuseţii dumnezeieşti; pe care-l au aceia care poartă icoana Celui ceresc .  După cât mi se pare, toate trei părerile consună cu adevărul. Căci harul viitor se dă tuturor, după măsura dreptăţii lor calitative şi cantitative .”

În legătură cu judecata de apoi  remarcăm la Sfântul Maxim Mărturisitorul cele trei calități ancestrale identificate celor trei neamuri contemporane lucrării Mântuitorului și definitorii parcursului teologic mântuitor care sunt bărbăția romanilor, jertfelnicia iudeilor și contemplarea azimutală a grecilor spre Dreapta Credință, calități pe care le putem asimila celor trei virtuți sufletești prevalente masculine :  bărbăția părții volitiv irascibile, dragostea jertfelnică a părții poftitoare și Dreapta Credință specifică părții  rațional-duhovnicești a sufletului .
“Cel răstignit ca împărat şi Domn al filosofiei practice, naturale şi teologice.  Căci zice că s-a scris în latineşte, elineşte şi evreieşte. Prin latineşte înţeleg filosofia practică, deoarece împărăţia romanilor a fost rânduită, după Daniel, să fie cea mai bărbătească dintre toate împărăţiile de pe pământ; iar propriu înţelepciunii practice, mai mult decât orice, este bărbăţia. Prin elineşte, contemplaţia naturală, deoarece neamul elinilor s-a ocupat, mai mult ca ceilalţi oameni, cu filosofia naturală. Iar prin evreieşte, cunoştinţa tainică despre Dumnezeu, deoarece acest popor a fost închinat în chip vădit lui Dumnezeu, pentru părinţii lui.”

Concluzia este că și neamurile vor trebui să lucreze aidoma omului îndumnezeit la sinergia celor trei virtuți bărbătești îngemănate spre largă cuprindere celor trei virtuți prevalente feminine care sunt hărnicia nădăjduitoare, înfrânarea și apoi întinsa părtășie „oceanului de smerenie” .

 HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *