DESPRE EREZIA MASONICĂ A “PLANULUI LUI DUMNEZEU”
Bunul Dumnezeu este preștiutor si nu are nimic de planuit “Căci de pe acum chiar, prin preștiinţa Lui, a judecat mai dinainte totul, potrivit bunătăţii şi dreptăţii Lui. “ Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin
De altfel, Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin nu conține termenul de „plan”, fiindcă nu prea are cine și ce să plănuiască în plan dogmatic .
Însă, erezia potrivit careia Bunul Dummezeu ar plănui ceva cu noi, provine din demonologia masonica a “marelui arhitect” care face si desface planuri și a fost indusă la noi de către binomul masonic vaticano-iudaist dupa instituirea ateismului republican în urma revoluției sataniste franceze .
Grupările sectare care au fost diseminate la noi în urma revoluției sataniste franceze sunt vectorii demonici prin care este propagată această erezie în care au cazut dobitocește valuri întregi de “teologi ortodocși” .
Omul trufaș este instigat să-și aroge “calități” prin care ar concura sau înlocui după pricepere “planurile lui Dumnezeu“ (de fapt preștiinta Sa), cu planurile proprii, ca omul sa se umple de tensiunea demonico-exploziva a slavei deșarte .
În general, cei care peroreaza despre “planul lui Dumnezeu” deverseaza asistenței veritabile explozii demonice sub imperiul unui nimb luciferic căruia prostimea idolatră cu inimile pline de slavă deșartă îi cade pradă .
Astfel că prin această erezie a “planului lui Dumnezeu” viermele uman ajunge să invidieze, de fapt, cu trufașă indârjire prin concurare, preștiința dumnezeiască .
Pe de altă parte, nevolnica așteptare de a ni se implini vreun „plan al lui Dumnezeu” ne scufundă și mai mult în lene si nerodire, ajungând să ne îngropăm cu puturoșenie talantul primit de la pronia divină, în loc să-l exploatăm și înmulțim cu râvnă, ne ascundem vinovat în spatele numelui Bunului Dumnezeu pe care-L mai și luăm în deșert .
Adică, a-ți pune nădejdea în așa zisul „plan al lui Dumnezeu”, iar nu în mila Sa cu care ne însotește în râvna de înmulțire a propriilor talanți, este o formă de închinare idolatră derivată din patimile noastre ancestrale păgânești dizolvante volitiv și cognitiv .
Sfântul Cuvios Efrem Sirul ne învață să nu lenevim risipitor, iresponsabil și leneș în fantasma “lăsării în voia lui Dumnezeu” în cuvântul sau despre leneș, fiindcă este devoratoare sufletește :
“Dacă îl sfătuieşti, zice: „Pe tine te sfătuieşte, iar pentru mine cum voieşte Dumnezeu”.”
https://doxologia.ro/lenesul
Deci Calea Ortodoxă, de mijloc, între cele două patimi de-a dreapta și de-a stânga, ale trufiei și lenii invocate, este continua împreună-lucrare cu mila Bunului Dumnezeu care înlătură atat excesul volitiv egocentric trufaș al primei cât și depotențarea volitivă prin lene a celei de-a doua .
Bunul Dumnezeu, având atributul preștiinței dumnezeiești, ne ajută sau nu potrivit râvnei noastre, nu face cu noi planuri, nu le schimbă sau modifică precum fac oamenii în limitele puterii lor de creaturi mărginite.
Deci omul trebuie să-și desăvârșească viața pe Calea Mântuirii întrarmându-se cu harisma smereniei surpătoare a trufiei, a râvnei oglindită în trezvie, rugăciune si mărturisire, sub acoperământul cărora să poată primi prin descoperire dumnezeiască “toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit” potrivit puterilor sale sufletești în planul scării
urcușului său duhovnicesc !
HRISTOS ÎN CUGETELE NOASTRE !