Mișcarea legionară a fost structurată în duhul mai multor eresuri de extracție masonică dintre care amintim :
- Eresul idolatriei indus prin zeificarea Sfântului Arhanghel Mihail si supracinstirea căpitanului zelea codreanu, ambele derivând din adularea țapului de la vatican exersată de occident de la anatematizarea din anul 1.054 .
- Eresul militarist derivat din ordinele războinice masonice structurate de vatican după anatematizarea din 1.054, cum au fost cavalerii templieri, maltezi, ioaniți, etc., termenul de legiune fiind preluat de mișcarea legionară de la legiunile romane conduse de la roma, unde se află și vaticanul .
- Asimilarea salutului roman folosit și de celelalte grupări masonice, nazistă si fascistă.
- Eresul ierarhiei masonice concretizat prin gradele pe care legionarii și le acordau asemenea gradelor masonice .
- Eresul integrării diagonalei grad 33 masonice în centura îmbrăcăminții legionarului purtată emfatic atât de către codreanu cât și de emil cioran după cum rezultă din fotografie .
5. Eresul ucigaș al jurământului practicat dupa anatematizarea din 1.054 de către binomul masonic vaticano-iudaist și asimilat de către legionari .
6. Eresul jertfelor fanatice derivate din demonologia vaticanului pe filiera lui francisc de assisi, ignatiu de loyola, tereza de avila, etc., sintetizate de paulhan ca generând un “om nou” .
7. Demonologia ucigașilor decemviri (care l-au ucis pe „chioru'” – armand călinescu) preluată de la cei zece comisari magistrați romani – DECEMVIRI – pagâni ce au alcătuit comisia care a dat Romei (în anii 451 și 450 înainte de Hristos) un cod de legi (Cele 12 Table) și care conduceau republica romană pagână .
8. Eresul “omului nou” asimilat de catre legionari ca produs al jertfei fanatice perpetue .
9. Mărșăluirea însoțita de cântece specifice, preluată de la armatele masonice ale lui napoleon, mărșăluire prezentă și la pepinierele masonice ale cercetașilor si străjerilor .
Această structurare demonică a legionarilor a condus la aberanta jertfă a lui moța si marin într-un război pus în scenă între partizanii binomului masonic vaticano- iudaist (nationaliști-catoliciști și bolșevicii iudaisto-internationaliști) unde românii ortodocși nu aveau ce căuta, mai ales că razboiul din spania a constituit preludiul celui de-al doilea război mondial organizat de masonerie între naționalist-religioși si satanisto-internaționalisti, asa cum este indus in prezent cel dintre suveranisto-naționaliști si satanisto-globaliști .
Distrugerea mișcării legionare de către masonerie s-a datorat faptului că n-a acceptat obediența masonică în pofida asimilării stilului organizatoric masonic, devenind astfel o structură concurentă acesteia garnisită și cu un fanatism religios tot de extractie masonică.
Mai mult, legionarii, dincolo de eresurile asimilate și descrise mai sus, n-au renunțat complet la duhul ortodox și nici la forma de guvernământ monarhică, ori unul dintre scopurile masonice ale celui de-al doilea război mondial (ca și al primului război mondial în bună măsură) a fost tocmai demolarea regimurilor monarhice sub fumigena regimurilor comuniste .
De reținut că regimurile comuniste est-europene au căzut dar nu și formele republicane de guvernământ, monarhia nefiind agreeată decât conjunctural la nivel masonic, intrucât principalul vector de forță al dipolului masonic vaticano-iudaist este republica romană pagână cu forma sa majoră imperială denumită „confederație” sau „federație” .
De reținut că mișcarea legionară a fost ținută captivă în spectrul antisemitismului, însa având o mare apetență catre celălalt pol al binomului masonic – vaticanul .
De partea cealaltă, regimul comunist a fost instituit de iudaisti, revendicându-se ateu, deci și anti-vaticanist .
Tocmai de aceea, după deviația naționalistă și mai puțin ateistă a regimului comunist de la linia masonică antinaționalistă si atee impusă, legionarii și-au regăsit parțial aspirațiile în politica comunisto-ceaușistă, inclusiv sub aspectul demonic al creării “omului nou”, de fapt, de extracție masonică .
Însă, ambele regimuri, legionar si ceaușist au fost distruse datorită derapajului de la linia binomului masonic vaticano-iudaist asimilată inițial sub jurământ care este un eres ucigaș sufletește si trupește, fiindcă înstăpânește asupra omului captura demonică in afară de Hristos .
Cei doi poli ai binomului masonic, anti-ortodox prin natura lui, au generat un clivaj mental și la nivelul societății românești în care regăsim pe de o parte spectrul intelectualist-sincretist care condamnă inchiziția vaticanului, cruciadele, etc., însă sunt foarte deranjați când aud termenul de “jidan” folosit la adresa iudaiștilor malefici și, pe de altă parte spectrul eretic ecumenist ortodox unde-i regăsim și pe legionari, care condamnă caracterul antihristic, bolșevic, masonic al “jidanilor”, însă consideră structura masonico-satanică de la vatican ca fiind “biserică”, eventual cu succesiune apostolică .
Acest clivaj s-a creat tot in spectrul eretic, fiindcă ambele părți suferă de un tip specific de captură demonică prin care au fost polarizați antagonic de cei doi poli ai binomului masonic vaticano-iudaist .
Astfel că isteria “canonizărilor” generată de sinedriul masonic trebuie topită intr-un Cuget Curat Ortodox care să lipsească de cinstire caprele care au trăit sufletește mai mult sau mai puțin conștient sub diferite forme de obediență masonică, inclusiv sub duh eretic legionar .
Sfintenia lui Valeriu Gafencu fata de eresul legionar sincretisto-ecumenist
De aceea, cererea de canonizare a celor care au ființat în această structură eretică trebuie abordată cu foarte mare prudență, iar in absența lepădării de eresul legionar asemenea Sfântului Valeriu Gafencu, răspunsul nu poate fi decât respingerea acesteia .
Hristos în cugetele noastre !