CATOLICISMUL – “RELIGIA… DE DÂNȘII INVENTATĂ” – MIHAI EMINESCU
Întrucât evenimentele descrise de Eminescu în poemul “Împărat și proletar” se petrec în timpul răscoalei pariziene din primăvara anului 1871, numită și “comuna din paris”, “Religia” la care se referă proletarul eminescian era catolicismul, erezie monstruoasă, împotriva căreia s-au ridicat și au acționat răsculații .
Deci afirmația “Religia – o frază de dânșii inventată” vizează demonologia catolicistă care teroriza arealul occidental de peste 800 de ani, în urma anatemizării vaticanului de către Ortodoxie la anul 1.054, a pierderii harului și succesiunii apostolice de către gruparea păgânească a vaticanului .
Ideea că Eminescu și-a asumat ateismul și anti-ortodoxia prin poemul “Împărat și proletar”, invocat de cristinel (c.t.p.), este o idioțenie adolescentină, întrucât mesajul proletarului de condamnare a catolicismului imperialist grosolan și idolatru (închinarea idolatră la țapul vaticanului (cezarul) cel infailibil susținută de eresul filioque, indulgențele țapului papal, etc.), este o chestiune de elementar bun simț duhovnicesc, accesibilă și proletarului îndurerat .
Iar în ceea ce priveste cealaltă afirmație a proletarului, ca fiind chipurile după cristinel (c.t.p.) tot o dovadă a ateismului eminescian – „Cel ce în astă lume a dus numai durerea / Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.” -, se observă că cristinel (c.t.p.) n-a inteles că proletarul se refera la “cei muriți” sufletește, incapabili să mai lupte împotriva patimilor și păcatelor, împotriva stării de nevolnicie în care ajunsese societatea franceză la peste 800 de ani de la pierderea harului de către occident :
„Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.”
Mai mult, proletarul răbufneşte cu o manifestare a conştiintei creştine înăbuşite, invocând Împărăția Cerurilor deasupra nivelului larvar ateist adolescentin al lui cristinel (c.t.p.) din tenebrele caruia acesta il acuza pe Eminescu :
“Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri ?“
sau “Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri !“
În același duh eretic ecumenist de a asimila Ortodoxia satanismului catolicist, săndel (alex) ștefănescu îl „apără” în duh eretic ecumenist pe Eminescu în fața lui cristinel (c.t.p.), dând vina în mod amuzant pe proletar, care chipurile s-ar fi referit strict la moartea trupească, ori “cei muriți” invocați de proletar sunt cei muriți în patimi și păcate, într-un stil de viață eretic, degradant care o dată cu moartea trupească mor și sufletește ca ființe umane îndobitocite :
“După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug ?“
“Căci voi murind însânge, ei pot să fie mari.”
“Și-s supte din sudoarea prostitului popor.”.
https://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php
Cristian Tudor Popescu: „Discursul e al proletarului, nu al lui Eminescu”, mi s-a replicat de către mulţi în legătură cu cele două strofe despre religie din „Împărat şi proletar” pe care le-am citat în legătură cu ateismul lui Eminescu şi cu BOR. Chiar şi talentatul Alex. Ştefănescu, o speranţă a criticii literare româneşti, îmi face aceeaşi observaţie: „Dacă ar fi citit poemul în întregime, publicistul ar fi văzut că versurile fac parte din discursul proletarului şi că nu pot fi considerate nici pe departe o declaraţie a poetului. Poemul «Împărat şi proletar »cuprinde trei discursuri: al proletarului, al împăratului şi al poetului. Discursul proletarului este chiar uşor parodiat de Eminescu, prin preluarea unor clişee specifice discursurilor socialiste din epocă”. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=321848214594289&id=260646857381092&set=a.261225160656595
Evident că la peste 800 de ani de la pierderea harului de către occident, proletarul constată disperat starea de nevolnicie a concetățenilor lui : „Cel ce în astă lume a dus numai durerea / Nimic n-are dincolo, căcimorţi sunt cei muriţi.”, incapabili de a se restaura hristologic, prăbușindu-se în eternul nihilism existențial al iadului .
Poemul eminescian “Împărat și proletar” reprezintă o ultimă zvarcolire disperată a occidentului căzut de a-și găsi în afara lui Hristos o cale de scăpare sufletească pe care n-a mai aflat-o după opt secole de întuneric catolicist în afara Ortodoxiei .
Deci demonologia catolicistă care stăpânea arealul parizian reprezintă „Religia” la care s-a referit proletarul eminescian, iar nu Ortodoxia pe care occidentul o pierduse în urmă cu peste 800 de ani și pe care satanismul ecumenist o vrea asimilată apocaliptic demonologiei catoliciste !
HRISTOS ÎN CUGETELE NOASTRE !